|
Dintr-o haltă părăsită
de Cassian Maria Spiridon
Eglogă
liber se plimbă
pe cerul tîrziu
în noaptea senină şi rece
carul cel mare
cu oiştea strîmbă
stelele fixe
sînt şapte
cît zilele facerii
cu mult mai aproape
se-arată ochilor noştri
cînd vine uşor tulburat
brumărel
cu mustul ţepos
şi frunza în galben şi roşu
şi cîmpul pustiu
părăsit de recoltă
unde vă duceţi voi astre?
întrebă Dece-datul
fantomatice mîini umblă
printre vestminte
caută inima
ascult din adîncuri
sub brazdele toamnei
cum respiră ogorul
va fi alb linţoliul/
cînd Luna/ printre nouri/
va clipi însîngerată
|
|
|