|
Dintr-o haltă părăsită
de Cassian Maria Spiridon
* * *
o adunare de stejari
ce piere şi apare sub faruri
stau strajă
în aerul ce adăposteşte
o Lună prezentă totdeauna
după pătrar sau sfert
cum cere anotimpul
şi Pământul în mişcare
stau drepţi stejarii
cu armele la piept
plini de meandre între ramuri
de ani
se-mpletesc în horă
dar/ a cîta oară/
în noaptea fericită
nu-i nimeni să-i privească.
|
|
|