să înalţi din apa mării
printre valuri
din adîncuri
inelul cu agat
pierdut din degetul iubitei
ce noroc
ce şansă
pe care doar pronia ţi-a hărăzit-o
cu degetul al doilea
de la piciorul drept
ai răscolit
prin nisipul Mării Negre
privirea ta era una
cu privirea ei
valuri după valuri
mişcau a noastre piepturi
am spus iubitei
locului rămîi
a mele degete
de la picioare
cercetau printre nisipuri...
şi astăzi inelul cu agat
luceşte pe degetul iubitei