Poeme
de Claudiu Komartin
1700 de buzunare
lui Alexandru
există un război între felinare şi stele
iar noi stăm şi ascultăm muzica focului
în sertarul în care e totul
ai 1700 de buzunare
dar tu al cui buzunar eşti?
să interzică apusurile
lui Bogdan
sângerarea masivă hrăneşte insectele
seara
când lama toporului e singură şi înmiresmată
iar gura aproape închisă
un zid de fier
prin care nu ar putea trece
decât dorinţa
pavilionul spaniol
Cristinei
până în acea dimineaţă
toate instrumentele cântaseră
cel puţin o dată
dar numai glasul ei făcea focul să tremure
ca ultima frunză de toamnă
din pavilionul spaniol
iubesc acel oraş
aş vrea ca dimineaţa asta să aibă mâinile tale
pentru că noaptea a fost adâncă şi rece
adâncă şi rece, am putea spune
ca o gură de filosof
rătăcită printre file
întunecate
aş vrea ca dimineaţa asta să aibă spatele tău:
talger acoperit de o piele trandafirie,
sub care pulsează aştrii prietenoşi
iubesc acel oraş îndepărtat
în care au botezat lumina
blândă a înserării
cu numele tău.
din carne se desface
dezordinea din jurul mâinilor
dorinţe ambigue când
gura stârneşte fructul
aşteaptă şi vei vedea
cum din carne se desface lumină
mierea simţurilor
interiorul ploii
durerea nu îşi arată vârsta
deşi saturn e o destinaţie îndepărtată
sau doar o stare de spirit
a pictorilor nevrotici
în interiorul ploii izbeşte o inimă
din care nu poţi rupe cu dinţii
printre pietre şi flori
învăţate cu puţină ticăloşie.
ridică-te şi umblă
ridică-te şi umblă îi spuse
în timpul partidei de bridge rinocerul
tipei daltoniste şi mioape fetei bătrâne
puţin încreţită pe la colţuri iar
dânsa-l privi cu oroare şi jind ca pe
cel mai viril dintre amanţii posibili
târziu în noapte orgasmul
strangulat geamătul ca un lung guiiiiţ
şi rinocerul zguduind realitatea aceasta
atât de înşelătoare în care ea încă mai crede
cu îndărătnicie ca în pascal de pildă
cu o rigoare chinovială.
|