| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Constantin Predanici nu ştie mezina mea nici nu ştie mezina mea că patul pe care dorm este din umbră iar cuvintele cu care zbor (peste milenii/peste dealuri/peste genuni) sunt tot din umbră iată că vine o zi în care trebuie să capitulezi să pleci steagul să le cazi în genunchi huhurezilor să asculţi cântecul nedesluşit al bufniţei să te supui să baţi mătănii să spui totul vine o zi în care cea mai frumoasă efigie este umbra iar cel mai strălucitor sceptruasfinţitul vine o zi în care un vânt năpraznic rupe funiile cu care sunt legaţi lupii de limba clopotelor albastre de pe cer nici nu ştie mezina mea că o pereche de gheare va gâtui luna
cenzură Virginiei Mircea niciodată nu voi mai putea cânta cu-atâta jale zborul (frânt) al sitarilor în bataia puştii niciodată nu voi mai putea cânta cu-atâta jale nechezatul cailor sălbatici la porţi de abator niciodată nu voi mai putea fi frate cu macul niciodată nu voi mai putea trimite (inorogilor) telegrame târzii niciodată nu voi mai fi liber să-mi public la ziar amăgirea de-a fi cineva (deasupra noastră) ne fotografiază sufletul cineva ne-ascultă ticăitul inimii cineva ne aşază copilăria într-un ştreang
dimineaţa aceasta dimineaţa aceasta are gust de gutuie crudă dimineaţa aceasta se adaugă peste hotarul altei zile dimineaţa aceasta prin care istoria urcă din file dimineaţa aceasta prin roua căreia moartea-şi cere simbria
mi-am croit un costum din frunze uscate ninge în boncăluit de cerbi ca acum o sută de ani când glonţul tras de un vânător orb/ în munţi mi-ar fi putut atinge (ca pe un trofeu) inima am plâns atunci am spus proverbe am adormit fericit mi-am croit un costum din frunze uscate viaţa mea a şerpuit leneş ca un pârâiaş până la rădăcinile ghilotinei viaţa mea s-a scurs odată cu ticăitul limbilor de ceas n-am apucat nici acum să-mi cunosc cu adevărat sufletul n-am apucat nici acum să aflu dacă poezia este un nor sau o ţară pe fruntea bunului dumnezeu
prăpastie pe coala de scris oraşul deschide o prăpastie din adâncul căreia arcaşi cu săgeţi otrăvite ţintesc în frunţile noastre ca-n florile unui măr ionatan
fruntea mea în cătarea puştii fruntea mea în cătarea puştii sărutată de gloanţe de vorbe de sânge de rafale de spini (asasinul care îmi calcă pe urme are pieptul plin de medalii asasinul calcă desculţ prin zăpadă prin flăcări pe cioburi de oglinzi) traiectoria glonţului nu ţine cont de urgiile vremii telegraful albastru sparge muţenia orologiului cu sfinţi fruntea mea pământ obosit de istorii râd şi plâng cu eretele duhovnicul poeţilor înmormântaţi în munţi |