Într-un ritm alert, vioi, cu un stil di-rect, spontan, fără zorzoane inutile, dar expresiv prin concizie, Crisula Ştefănescu transpune în portativ literar însemnările jurnalului său american din 1986, când Radio Europa Liberă, unde lucra, i-a acordat o bursă de studii politice şi de aprofundare a limbii engleze, la Univerity of Virginia, din Charlottesville.
Structura de rezistenţă a atractivei construcţii literare o constituie solida cultură a autoarei, interesul său sporit de a cunoaşte, raportările pe care le face la Europa şi la România, capacitatea de a procesa obiectiv şi inteligent valul de informaţii, detaliile picante ale şederii în America şi nu în ultimul rând ironia şi autoironia de tonalităţi calde, subtile şi învăluitoare. Îi studiază pe Marx, Brecht şi Merton, oscilând cu aceeaşi teamă între faptul că n-am să pot să-i înţeleg sau că am să-i înţeleg, drept care îşi aminteşte de întrebările formulate într-un banc: Ce e un comunist? Cineva care citeşte operele lui Marx şi Lenin. Ce e un anticomunist? Cineva care înţelege operele lui Marx şi Lenin.
Studiul intensiv, presupunând participare la cursuri, la seminare şi la discuţiile libere de la Cafeteria, dar şi neîntrerupte lecturi bibliografice urgente alternează cu vizionarea unor filme, ale căror subiecte şi distribuţii sunt comentate cu vervă, cu vizite la muzee şi biblioteci, la librării, cu expoziţii şi vizite în familiile colegelor sale americane. Nimic din ceea ce vede şi asimilează nu rămâne necomentat în jurnal, semn al înţelegerii obiective a realităţii, a filtrării acesteia prin lentile proprii. Totul este luat ca atare din mediul american al vremii şi pus într-o balanţă ale cărei talere dovedesc discernământ critic, prelucrare obiectivă a esenţelor şi aşezarea lor în şirul de cunoştinţe anterioare, întru plina de folos întregire a propriului statut intelectual.
La un seminar se discută despre Gorbaciov şi cele două sarcini prioritare (atenţie! n.n.) ale sale: ... pe de o parte să consolideze imperiul sovietic, sarcină foarte dificilă, dat fiind fermentul de reformă din celelalte ţări comuniste, şi, pe de altă parte, încercarea de expansiune, foarte riscantă, din aceleaşi motive (subl. noastră).
O galerie diversă de personaje prinde contur literar în acest jurnal, pornind de la profesori, studenţi, prieteni, colegi şi colege, şi terminând cu pitoreasca figură a polonezului Piotr, un ghinionist predestinat, ale cărui încurcături existenţiale, fructificate în registru umorisitic, dau farmec şi culoare relatărilor autoarei.
Ceea ce citim în recenta apariţie editorială, la Editura Aius din Craiova, sub titlul În ţara minunilor, este literatură memorialistică de bună calitate, probând virtuţile unei remarcabile scriitoare (poetă, prozatoare, eseistă, critic) lângă celelalte preocupări ale sale, cum ar fi ediţia critică despre Alexandru Busuioceanu, apărută în 2010, la Editura Brumar, ca să ne rezumăm la atât.