Proiectul „Harta. Teritorii portabile” marchează încheierea ciclului de lucrări, început la mijlocul anilor 1990, al căror laitmotiv este harta României. Proiectul constă într-o instalaţie complexă construită şi modelată în jurul elementului central, harta, care se regăseşte în toate componentele ansamblului: instalaţie, obiect, video, print digital, performance.

Atât ca retorică vizuală, dar şi ca simbolistică şi conţinut, proiectul „Harta. Teritorii portabile” se înscrie în direcţia artei angajate social şi politic, traseu ce caracterizează demersul meu artistic încă din 1996. Seria de lucrări „Harta. Teritorii portabile” este un statement critic adresat ideii şi practicii consumeriste care, în viziunea artistului, a crescut la cote alarmante în ultimii ani, un consumerism ce nu ţine seamă nici de necesităţi, nici de valori. Tonul acestui demers artistic nu este unul revendicativ-politic, sau fanatic-ecologist, ci, mai degrabă, subtil-ironic, însă articulat ferm, cu simboluri precise şi imagini sarcastice.

Începuturile proiectului „Harta. Teritorii portabile” se află undeva la jumătatea anilor ’90, mai precis în anul 1996, când la Galeria „Eforie” (Atelier 35) am expus prima lucrare din această serie (într-o expoziţie cu mesaj ecologist intitulată Der Grüne Punkt, curatoriată de Horea Avram). Acea lucrare reprezenta o hartă a României construită din deşeuri ataşate pe peretele galeriei.

Lucrarea se intitula „Luna curăţeniei” – titlul fiind inspirat dintr-un slogan vehiculat în acea perioadă în campania electorală pentru Primăria Bucureşti. Lucrarea a avut un impact vizual puternic, transmiţând două tipuri de mesaj, unul cu referire directă la curăţenia spaţiului public, capitol deficitar, la acea dată, în mai toate centrele urbane din România. Pe lângă acest mesaj cu tentă sanitar-ecologică se mai putea decripta un al doilea mesaj, metaforic, de curăţire în sensul de purificare a societăţii româneşti în ansamblul ei, vizând o „deratizare” a clasei politice şi o primenire a mentalităţilor dominate încă de inerţiile dobândite în perioada comunistă.

După acest moment, am decis realizarea unei întregi serii de hărţi-obiect ce jucau rolul unor display-uri în care se reflectau momente definitorii ale istoriei contemporane raportate spaţiului naţional, cum ar fi: România-NATO, Romania-UE ş.a.m.d. Proiectul s-a dezvoltat în salturi, trecând şi la alte forme de reprezentare.

În perioada 2004-2006, seria s-a îmbogăţit cu un număr de printuri digitale în care hărţile-obiect devin fundaluri scenografice în care artistul şi fiul, deghizaţi în militari, doctori, muncitori, fotbalişti, oameni de afaceri, pozează, la propriu, într-un joc ludic al pantomimei sociale. După anul 2010, am început construcţia unor instalaţii şi obiecte interactive, unde publicul este invitat să performeze împreună cu artistul. Din această categorie fac parte lucrările „Play pe plai”, „ROcada” şi „Ping-Pong”, mesajul acestor acţiuni, tratat într-o cheie ironică, făcând referire directă la jocurile de culise ale politicii autohtone de dată recentă.

În contextul unei globalizări accelerate, în care graniţele tind a se estompa din ce în ce mai mult, iar interesele politice, economice şi geostrategice se fac simţite tot mai acut în diferitele sectoare ale societăţii, gestul meu artistic pare, la nivel formal, unul depăşit de forţa motrice a evenimentelor. Totuşi, tocmai această abordare în cheie neo-avangardistă – cu simboluri clare şi trimiteri fără echivoc – pare cea potrivită ethosului românesc din ultimele decenii. În acelaşi timp, însă, acest demers este o raportare prospectivă – prin unitatea de bază a identităţii noastre, harta – către noile realităţi geo-strategice şi culturale de azi.