a. Gânduri despre secolul XX este cu adevărat ultima carte a lui Tony Judt. Ea nu îi aparţine integral lui Judt, ci e o conversaţie – lungă, consistentă, atât de emoţionantă – pe care marele istoric a avut-o, în ultimele luni de viaţă, cu un alt mare istoric (şi, totodată, foarte bun prieten), Timothy Snyder.

ă. E util să ştim sau să ne reamintim cine sunt cei doi co-autori ai acestei cărţi. Inclusiv pentru a lua act de altitudinea intelectuală (care, voi detalia mai jos, e dublată şi de o anume – atât de specială – altitudine emoţională) la care se consumă acest uluitor dialog.

â. Mai întâi, un profil clasic, de editor: Tony Robert Judt (2 ianuarie 1948-6 august 2010) a fost istoric, eseist şi profesor universitar britanic, specializat în istorie europeană. Judt s-a mutat în Statele Unite pentru a ocupa postul de profesor de studii europene la New York University şi de director al Institutului „Erich Maria Remarque”, aparţinând aceleiaşi universităţi. A fost un colaborator permanent al publicaţiei New York Review of Books. În 1996, Judt a fost ales membru al Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe, iar, în 2007, membru corespondent al Academiei Britanice. Printre cele mai cunoscute volume publicate în timpul vieţii se numără: Marxism and the French Left: Studies on Labour and Politics in France 1830-1982 (1990), A Grand Illusion?: An Essay on Europe (1996), Ill Fares the Land (2010) şi The Memory Chalet (2010).

b. Apoi, neapărat de (re)amintit: poate că titlul de cel mai mare răsunet din portofoliul traducerilor în limba română al lui Tony Judt este România la fundul grămezii; cartea apărută în 2002 – care nu e una de autor, ci un potpuriu, o antologie de „polemici, controverse şi pamflete” – a fost însoţită de un mare scandal cu multe nuanţe politice în epocă.

c. În orice caz, pentru mai bine de un deceniu, la Polirom, lui Tony Judt – în fapt, unul dintre marii istorici ai lumii din ultima jumătate de secol – îi apar majoritatea lucrărilor de anvergură: Epoca postbelică, Povara responsabilităţii, Reflecţii asupra unui secol XX uitat, Europa iluziilor. Tot aici, şi ultima sa carte – scrisă de unul singur: delicata şi tulburătoarea carte Cabana memoriei.

d. În chestiunea prezenţei publice a lui Tony Judt în România există şi un om providenţial, în persoana lui Mircea Mihăieş. Acesta îi dedică lui Judt, după moartea lui, şi o carte, ca un superb omagiu (apărută tot la Polirom): Ultimul Judt.

e. Tony Judt a cunoscut bine – şi, în câteva rânduri, chiar la pas – România. A scris în multe rânduri despre ţara noastră, a fost la noi de mai multe ori, a fost apropiat de formidabilul creuzet intelectual care a fost, timp de mai mulţi ani, gruparea intelectuală care a activat, la Timişoara mai ales, în jurul Fundaţiei „A Treia Europă”.

f. Editura Litera, la rândul ei, a început de curând să readucă – în interiorul colecţiei „Kronika”, remarcabilă, cu multe titluri de mare forţă – în circuitul editorial opera imensă a lui Tony Judt. Mai întâi, prin reeditarea Epocii postbelice, apoi cu eseurile de final ale istoricului britanico-american, Când lucrurile se schimbă şi, cea mai recentă apariţie editorială de până acum, Gânduri despre secolul XX.

g. Timothy Snyder, cel care, prin întrebări, întreţine conversaţia – şi cel care face, de fapt, mult mai multe – din Gânduri despre secolul XX, este unul dintre super-starurile istoriografiei mondiale. Profesor de istorie la Universitatea Yale şi autor al mai multor cărţi premiate cu cele mai râvnite distincţii din lume pentru „cartea de istorie”. E cel care a scris, între altele, Pământul negru. Holocaustul ca istorie şi avertisment, Tărâmul morţii. Europa între Hitler şi Stalin, Drumul spre nelibertate. Rusia, Europa, America sau Despre tiranie. Douăzeci de lecţii ale secolului XX.

h. Cărţile sale sunt publicate în limba română – şi anume, cu o promptitudine remarcabilă în raport cu ediţia originară – la editurile Humanitas şi Trei.

i. Încă un detaliu foarte important despre profilul public al lui Timothy Snyder: în oceanul de analize şi comentarii despre războiul dintre Rusia şi Ucraina, textele semnate de Snyder sunt între cele mai demne de atenţie şi, de altfel, între cele mai citate de marea presă internaţioanală. Pot fi găsite (de fapt, nu numai ele) pe siteul personal al autorului: https://www.timothysnyder.org/

î. Nu înapoi la tematica acestei cărţi, ci – pentru că e important – la contextul ei de posibilitate. În ultimii ani ai vieţii, Tony Judt a suferit de SLA (scleroză laterală amiotrofică) – o boală neurologică degenerativă care se manifestă prin paralizie treptată şi provoacă, de regulă, o moarte destul de rapidă. E aceeaşi cumplită boală de care a suferit marele fizician Stephan Hawkings şi cea care a provocat, acum câţiva ani, faimosul „viral” Ice bucket chalange.

j. În Cabana memoriei – pe care şi-a amenajat-o pentru sine – Tony Judt scrie despre propria-i suferinţă: „Specifice sclerozei laterale amiotrofice sunt, în primul rând, păstrarea acuităţii simţurilor, iar în al doilea rând inexistenţa durerii. Spre deosebire de aproape orice altă boală gravă sau letală, ţi se dă libertatea să contempli în tihnă şi cu minim disconfort deteriorarea catastrofală a propriei condiţii“.

k. Gânduri despre secolul XX e scrisă „în doi” fiindcă, începând cu 2009, Tony Judt nu mai poate scrie, la propriu. Iniţial, cartea e o conversaţie lungă între Judt şi Snyder – începută la numai câteva luni după ce Judt fusese diagnosticat ca având SLA şi derulată în iarna, primăvara şi vara lui 2009. În 2010, Tony Judt încetează din viaţă. Cartea celor doi apare, în ediţia primă, în 2012. La aproape un deceniu distanţă, o avem, iată, şi în limba română.

l. Într-un fel, acest volum e o „carte dictată”. „Sunt un istoric preocupat de Europa de Est, unde cartea dictată se bucură de o tradiţie extraordinară”, notează T. Snyder. Şi dă două exemple iconice: volumul făcut de Karel Capek cu Tomas Masaryk, preşedintele-filosof al Cehoslovaciei şi („probabil cea mai bună carte dictată”) volumul Secolul meu, conversaţia dintre Aleksander Wat şi Czeslaw Milos.

m. Întrebările pe care le construieşte şi pe care le pune Snyder vin din 3 surse majore de inspiraţie. Prima: orizontul tematic – foarte generos – al cărţilor publicate de Tony Judt. A doua: chiar viaţa lui Tony Judt, om de stânga, evreu, cu experienţa kibuţului, social-democrat cu o viziune foarte diferită de a majorităţii stângii în privinţa comunismului, a marxismului şi a istoriei recente a Europei de Est („intuiam că istoria Europei de Est îi lărgise perspectivele etice şi intelectuale lui Tony, dar nu bănuiam cât de profundă fusese transformarea”). A treia: istoria vieţii intelectuale din secolul XX pe care Judt nu a mai apucat să o scrie şi la care lucra în acea ultimă perioadă (T. Snyder: „am folosit planul cărţii ca bază pentru o a treia serie de întrebări”).

n. O idee foarte bună – agreată de ambii interlocutori – a cărei punere în practică dă un plus semnificativ de dinamism conversaţiei intelectuale: „Tony nu ştia din timp ce întrebări aveam să îi pun, iar eu nu ştiam ce avea să îmi răspundă. Ce apare publicat aici reflectă spontaneitatea şi uneori spiritul ludic a două minţi angajate în discurs”.

o. Sunt, în această carte, 9 capitole mari şi late. O recurenţă majoră: fiecare dintre aceste capitole are (numeroase) referinţe istorice şi biografice. Şi biografice! De ce?

p. Spune T. Snyder: „într-un anumit sens, toată istoria intelectuală se află în interiorul lui Tony: o realitate pe care, în fiecare săptămână în care am vorbit cu el, am absorbit-o într-un mod pe deplin fizic. Tot ce se află în aceste pagini trebuia să existe în mintea lui (sau a mea). Cum ajunge istoria să facă parte dintr-un om şi cum iese ea la lumină sunt întrebări la care o carte de acest fel poate încerca să răspundă”.

q. Temele mari ale cărţii sunt: Holocaustul ca problemă evreiască şi germană; sionismul şi originile sale europene; excepţionalismul englez şi universalismul francez; marxismul şi tentaţiile sale; fascismul şi antifascismul; renaşterea liberalismului ca etică în Europa de Est; planificarea socială în Europa şi Statele Unite.

r. Între Snyder şi Judt era o diferenţă de 20 de ani; Judt, desigur, era cel mai în vârstă. Judt a fost convins să facă această carte – să o dicteze, în dialog – şi pentru că T. Snyder era un caz cu totul special de istoric. Şi anume: era „vârf de lance” al unei „generaţii americane de cercetători ai jumătăţii estice a Europei”. O generaţie pe care T. Judt o ceruse încă de dinainte de 1989, adânc convins că aici, în Europa Centrală şi de Est, sunt marile lecţii – adesea, amarele lecţii – ale modernităţii politice.

s. „Dacă aveam de gând să vorbesc despre secolul XX, era clar că aveam nevoie de cineva care nu numai că era capabil să mă interogheze în legătură cu propriul domeniu de expertiză, dar putea să aducă în conversaţie o cunoaştere comparabilă a domeniilor în care eu pretind doar o familiaritate indirectă”, s-a confesat Tony Judt. Snyder era omul perfect – citatul de mai înainte e un scurt decupaj din confesiunea pe care o face Tony Judt la finalul cărţii, o confesiune datată 5 iulie 2010. În 6 august, tot 2010, moare Tony Judt.

ş. Gânduri despre secolul XX este, puternic, tranşat, asumat, o carte de opinie. Unu la mână (citez din T. Judt): „un istoric fără opinii nu este foarte interesant, şi ar fi într-adevăr ciudat ca autorul unei cărţi despre propriul timp să nu aibă opinii intruzive despre oamenii şi ideile care l-au dominat”.

t. Doi la mână (o nuanţă foarte importantă!): „diferenţa dintre o carte cu opinii şi una care este distorsionată de prejudecăţile autorului mi se pare aceasta: prima recunoaşte sursa şi natura opiniilor sale şi nu are pretenţia unei obiectivităţi nemărginite”.

ţ. „Această carte este istorie, biografie şi tratat de etică”, notează Timothy Snyder.

u. Istorie pentru că „este o istorie a ideilor politice moderne în Europa şi Statele Unite. Subiectele sale sunt puterea şi justiţia aşa cum au fost ele înţelese de intelectuali liberali, socialişti, comunişti, naţionalişti şi fascişti de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX”.

w. Biografie pentru că „este biografia intelectuală a istoricului şi eseistului Tony Judt, născut la Londra la mijlocul secolului XX, imediat după cataclismul celui de-al Doilea Război Mondial şi al Holocaustului şi în timp ce comuniştii îşi consolidau puterea în Europa de Est”.

v. Tratat de etică pentru că „finalmente, este o contemplaţie asupra limitelor (şi a capacităţilor de reînnoire) a ideilor politice şi asupra eşecurilor morale ale intelectualilor în politică (şi a atribuţiilor acestora)”.

x. T. Snyder, încă o dată: „după părerea mea, Tony Judt este singura persoană capabilă să scrie un astfel de tratat vast despre ideile politice”. Într-un fel, a şi făcut-o, asistat de un mare prieten.

y. Gânduri despre secolul XX e, cum menţionez şi în titlu, şi o carte de rămas bun. Nu una obişnuită, ci una demnă, cu alură nobilă, regală. Este încă o carte care ne face să înţelegem, încă o dată, că deşi Tony Judt a murit în 2010, el nu a murit definitiv. E viu prin gândurile sale – şarmante, sofisticate, elaborate, spuse cu o limpezime de cristal. E viu prin ideile sale. Atât de viu!

z. Bonus, Timothy Snyder: „Nu este o carte despre chinuri. Este o carte despre viaţa minţii şi despre viaţa trăită conştient”.