| Articole |
| Versiunea PDF |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Cristian Liviu Burada1.Coada dragonului cu solzi aurii Mă plimbam seara singur ca de obicei Pe drum am întâlnit un pui de câine M-a urmat în tăcere După câţiva paşi am început să observ privind înapoi Că puiul de câine se mărea din ce în ce mai mult Ajunsese în câţiva paşi De mărimea unui dragon Brusc a început să şi vorbească Mi-a spus că de curând în camera mea au dat buzna O mie de demoni Care se lăudau care mai de care cu ce urma să-mi facă Trebuind urgent să mă judece Deja cu acest dialog ne apropiaserăm foarte mult de camera mea În care nu mai puteam intra amândoi Abia am reuşit să intru eu care mă făceam din ce în ce mai mic Fostul pui de câine devenit un imens dragon Încerca sa mă liniştească Spunându-mi că mă va apăra de orice fiindcă este de partea mea Asta m-a şi făcut foarte încrezător Aşa că nu i-am prea băgat în seamă pe cei o mie de demoni Cu ameninţările lor cu tot De la ei am reţinut cum că trebuia doar să trec testul focului Mai trebuia să trec şi testul apei dacă pluteam eram nevinovat Demonii au chemat în camera mea Apa şi Focul M-am scufundat imediat deci eram vinovat Cât priveşte testul cu focul Se pare că am ars până la capăt Şi am ajuns undeva spre coada dragonului Încărcată de solzi aurii 2.Trei albume Fiului meu Vlad Andrei Burada Îmi fac curaj să intru cu simţul tactil Cu simţul olfactiv cu gândurile de acum şi altele din urmă În cele trei mari albume Albumul nefiinţei mele când în fotografii apar bunicii mei tineri Părinţii mei şi mai tineri , Tot felul de mătuşi şi unchi toţi foarte tineri şi agasant de frumoşi Îmi este frică de ceea ce mi s-ar putea întâmpla Mă aştept la tot felul de repercusiuni grave din partea mea asupra mea Cum ar fi lăcrămare abundentă Cu lacrimi când nisipoase când de piatră când pufoase Ăsta fiind şi motivul pentru care de ani buni mi-a lipsit curajul Să trec cu privirea peste vreo pagină din albumul nefiinţei mele Albumul fiinţei mele când aproape credeam că sunt o fiinţă Aici doar părinţii mei sunt tineri şi frumoşi În toate fotografiile zâmbesc şi mă privesc cu multă iubire şi mirare Eu nu semăn cu mine Semăn cu ei amândoi la un loc De cele mai multe ori mă ţine fiecare de cîte o mână De pe atunci eram convins că am aripi Alteori mă ţineau strîns la piept îmbrăţişându-mă Le simţeam mirosul cărnii erau copacii de piatră verde şi roşie Care niciodată nu trebuiau să piară Dintotdeauna mi-a fost o frică înfiorătoare că ei ar putea pieri aiurea Într-o secundă aşa cum au şi apărut lângă mine Iar eu voi rămâne doar cu mirosul aproape vegetal al cărnii lor Îmbraţişându-mă cuvântător Albumul foarte singurătăţii mele Este cel din urmă album de care aproape că îmi este groază Ştiu că aici sunt numai eu în tot felul de ipostaze Unii zic că ar fi vorba despre cu totul altcineva Când mai tânăr când mai bătrân decât mine Decât toţi din toate celelalte albume Sunt de fapt eu acelaşi Care o fac când pe înghiţitorul de săbii şi de flăcări Când pe îmblînzitorul de şerpi veninoşi Când pe fachirul cu tălpile însângerate de irealităţi M-am pregătit ca de o adevărată expediţie Pentru intrarea înlăuntrul albumelor Am un fel de costum de scafandru care mă menţine pe cât posibil Cuplat la anumite realităţi Cum ar fi respiratul unui aer puturos de contemporaneitate Câinii mei latră Este la poartă poştaşul foarte contemporan care-mi aduce O recomandată cu confirmare de primire . Am ratat din nou descinderea |