Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezie

        de Cristian Liviu Burada

Crucea rotundă

Desenez fel de fel de cercuri cu mintea cu mâna

Cu limba plimbăndu-mi-o prin gură

Ca şi cum mi-aş face cruce

O adevărată cruce

Nu poate să fie decât rotundă

Perfect rotundă

Cu Iisus Cristos cel înviat din morţi

Şi urcat la ceruri – tot cercuri şi ele -

Pornind într-o progresie de cercuri

Cu cât se îndepărta mai mult Iisus de pământ

Cu atât cerurile deveneau cercuri

Iar cercurile spirale

Dintr-o spirală imensă

De duh sfânt ...

 

Cioburile adolescenţei mele reconstituite într-o nouă amforă

Fiului meu

Care ar fi numele vârstei tale de acum

Să leneveşti să stai până noaptea târziu spre zorii zilei

Să te trezeşti târziu (iată ce algebră ciudată a cuvintelor –

dai factor comun cuvâtul târziu şi în paranteză rămâne suma

să adormi + să te trezeşti)

Să te întâlneşti vinerea după şcoală cu prietenii

Să tăceţi mai mult decât să vorbiţi

Ai grijă să nu fumezi să nu tragi iarbă să nu te îmbeţi

Ai grijă ai grijă ai grijă de tine

Mustăţile tale de motan somnoros (asta probabil până când

ai să-ncepi să te bărbiereşti)

Te fac uşor de suportat

Gândeşte şi tu la ceva serios

Nu dormita la şcoal㠖 dacă tot stai ziua întreagă acolo

Măcar învaţă ceva

Te privesc şi încerc să ghicesc în tine toate cioburile adolescenţei mele

Pe care aş vrea să le adun şi să le reconstitui într-o amforă cu chipul tău

Paşii tăi sunt şerpuitori ca şi gândul tău

Deşi nu ştii nici un vers pe dinafară

Ai reuşit să bei singur cam mult sangria de vin

Şi asta fără să te îmbeţi

Stai până spre dmineaţă la tot felul de petreceri

Nu vorbim mare lucru – îmi spui –

Pierzi timp preţios degeaba – îţi spun

Tu nu ştii să priveşti o singură zi drept în ochi – îţi spun

Tu nu înţelegi că aşa-mi place să trăiesc – îmi spui

Tu nu înţelegi că ei şi nu alţii sunt prietenii mei

Cu ei mă simt bine – îmi spui

Ce-ţi mai face prietena – te întreb

Habar nu am nu mai este prietena mea –îmi răspunzi

Te rog fiule spune-mi ţie ce-ţi place să faci

Absolut nimic nu-mi place să fac nimic din ce ai vrea tu să-mi placă

În rest îmi place să lenevesc

Dar ai cunoscuţi care citesc care chiar au preocupări

Altele decât leneveala

Tu de ce nu vrei să citeşti

Dacă citeşti ai mai mult succes inclusiv printre prieteni

Greşit Cris asta este părerea ta – nu înseamnă că chiar ai dreptate

Spre exemplu ce spui despre afirmaţia asta

Cris tu pierzi timpul cu cititul cu privitul tablourilor prin expoziţii

Cu privitul bisericilor de tot felul

În loc să leneveşti

Tu nu ştii ce-nseamnă să te vezi cu prietenii şi să taci aproape tot timpul

Tu habar nu ai ce înseamnă să nu te intereseze o anume tipă

Şi în general să-ţi spun sincer habar nu ai despre nimic

Iar eu nu o să mă fac nici inginer nici profesor nici scriitor

Nimic din ceea ce tu crezi că aş putea să fiu

Şi încă ceva Cris – cred că începi să îmbătrâneşti

Timpul dintre noi e ca un gol unde cuvintele ne asurzesc

Atunci când apucăm să le rostim dar mai ales ne chinuiesc

Cele pe care nu mai apucăm să le rostim

Pentru că nu mai avem niciunul răbdare

Care ar fi numele vârstei tale de acum

Pe unde umbli spui că taci sau vorbeşti foarte puţin

Acasă cel puţin eşti mut

Te-a văzut fratele maică-ti plimbându-te pe la marginea oraşului

Şi asta în timpul când trebuia să fii la liceu

Explicaţia ta a fost că nu erai tu

 

Ţi-am dat să citeşti un poem de-al meu

Mi-ai spus că n-ai reuşit să-l citeşti pe tot

Era bine scris dar prea lung

Şi erai obosit

Uite Blaga Rilke Trakl

Mă laşi – îmi spui din nou – la ce mă ajută ajută toate poemele astea

Cum le zici tu Cris

Bine – hai să facem o mică înţelegere

Tu îmi spui un nume – îmi vorbeşti despre el

Îmi spui tot ce face sau ce a făcut personajul

Eu la fel îţi voi spune un nume apoi totul despre el

Hai fă prima mutare şi zi tu primul – Ronaldo

Acum tu Cris –Picasso

Tu fiule – Camp Nou

Tu Cris- Miro

Da mallurile sunt cele mai tari

Ce-i cu toate catedralele astea gotice cu picturi

Ca nişte reclame pe ziduri şi cu sfinţii ăştia ca nişte manechine – îmi zici

Oh este perfect îţi spun hai să facem schimb de reclame

Eu le voi privi atent şi dornic de cunoaştere pe cele propuse de tine–

De la cele cu coca cola până la cele despre desuuri

Iar tu priveşte-le pe cele propuse de mine măcar cu îngăduinţă

Bine Cris – ştii că începi să ai haz

Sfinţii ăştia ai tăi sunt cam plictisitori

Hai după mine dau o cafea în mall

Uite aici cum sclipesc luminile şi cum curg scările rulante

Cam aşa se poate trăi bătrâne începi şi tu să fii din nou viu

Bine fiule dar sunt câţiva oameni care chiar au schimbat istoria lumii

Au mişcat civilizaţiile

De ce nici nu vrei să auzi de ei

Hai fii şi tu serios – uite cum se aprind în valuri luminile

Cum curg în cascade cum se schimbă reclamele

Nici nu te mai aud

E totul varză în mintea ta

Astăzi am făcut un fel de negoţ

Un Ronaldo pe un Picasso

O Sagrada Familia pe un Camp Nou

O noapte pentru o zi

Suntem amândoi ameţiţi

Vezi fiule accepţi că există alternativă

Nu Cris nu există alternativă decât în mintea ta

Eu am acceptat joaca asta fiindcă ţin la tine un pic

Bine atunci ce vom face –ne retragem în grote

Tu într-o grotă eu într-alta

Şi o să începem să pictăm pe pereţii din piatră

Cu tot felul de culori naturale naturale naturale

După care vom inventa fiecare şi un fel de diviziune a muncii

Unul cu nopţile celălalt cu zilele

E noapte târziu în noapte

În urma ta nici nu auzi cum se sting zornăitor luminile din malluri

Cum cad fardurile de pe reclamele imenselor panouri din oraş

Cablate la creierii mulţimilor

În timp ce undeva în Barcelona pe Carrer de la Moncada

Picasso în tricoul lui larg de marinar bătrân îşi înmoaie pipa în albastru

O reclamă imensă cu tot felul de lumini...

 

© 2007 Revista Ramuri