| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Cristina OnofreGENERALUL sau o iarbă înălţată până la cer *** Mai înainte a fost o noapte cu bouri pe-afară, dând târcoale unei vechi cetăţi, erau dintre aceia care mâncau iarba înflăcărată a apusului, prevestind războaie. Mai târziu tu aveai să spui că e de-ajuns o singură dată să vânezi un asemenea zeu cu nări răsuflând în tine corăbii, cum e de-ajuns o singură dată să mori *** Ţi-a pus iederă pe pe pragul porţii,Generale, în locul acela din care somnul tău de plop foşnitor pândea venirea dimineţii, iederă uşoară, liană fermecată şi gheară de vulpe vânată într-o noapte îngheţată, la cumpănă de văi. Toate acestea au fost puse de-o vrăjitoare bătrână, ca să poţi hăitui cu izbândă prin tufişuri suflările toate. *** Cămaşa ta albă topea încet căldura câmpiei, făcea unduirea spicelor să crească, ele devenind gânduri ale tale, gânduri străvezii în care înserau în subţirimea ochilor tăi seminţele de trifoi ale unei iubiri semănând parfumului nevăzut al luminii de liliac. *** Un sihastru era mereu lângă tine,Generale, rugăciunile lui fiind pretutindeni: în ramuri, pe râuri, în iarbă şi flori, iar păsările zburau liniştite împrejmuind cu subţiri înţelesuri întreaga ta fiinţă . Un sihastru era mereu lângă tine, Generale
*** Erai tânăr Dintr-o fluturare subţire a degetelor puteai înălţa atunci o scară de abur până dincolo de vârful copacilor pe care cobora scânteind, zâna albăstrimii de zi. O dimineaţă subţire se ridica din hamacul tău, alungând întunericul din corturi. |