În lucrările lui Aurel Bulacu este dominant un desen visceral, de factură neoexpresionistă.

Ciclurile prezentate, cel al Femeilor-trofeu şi trofeelor de animale, conturează de fapt o singură idee, aceea a omului-animal erotic.

De mai bine de două decenii, întreaga sa existenţă, mai ales artistică, este supusă acestui gest atavic şi într-un anume sens primordial. Depăşind orice inhibiţie de factură etică sau socială, universul său artistic se manifestă într-o deplină libertate. Nimic nu este contrafăcut sau „fardat“ de convenţii, expresia propriilor sale trăiri este transpusă în stare brută, necenzurată, cu o tentă arhaic-violentă şi adesea ludică.

La Aurel Bulacu, lucrările nu „povestesc“ nimic. Ele sunt exerciţii de explorare a propriilor sale reacţii în faţa trupului feminin. Asta nu înseamnă că artistul cade în capcana exprimării gestului în sine, dar nici în aceea a camuflării sale în retorica sensibilităţii. Fiecare dintre imagini, îndelung căutată, în aparenţa ei formală, este un curajos exerciţiu de sinceritate, prin care graficianul încearcă să se desluşească în primul rând pe sine. El dezgoleşte trupul femeii aşa cum îl prezintă şi pe cel al animalului – un alter-ego al său, pentru a-şi surprinde întregul alai de senzaţii şi chiar reacţii primare nedisimulate de spirit, cultură sau convenţii de orice fel. Este ceea ce imprimă spectatorului, sau cel puţin mie, un sentiment tonic, de bucurie.

Femeile lui Bulacu, cel mai adesea fără chip, prezenţe identificabile prin câteva elemente individualizatoare: sâni, coapse, tors etc., obiecte ale bucuriei animalului din noi, ipostaziat într-un berbec sau taur de o masculinitate debordantă, au un impact, la nivel vizual şi emoţional, de o mare intensitate, de natură să incite atât memoria „gustului“, dar mai ales pesistenţa plăcerii. Neevocând niciodată, în mod expres, actul acuplării, este remarcabilă forţa de sugestie a acestor imagini care derivă dintr-un deosebit simţ al spaţiului plastic, dublat de acuitatea trăirilor exprimate cu o sinceritate fără limită. (Black Magic Women, Remember Amsterdam, Gillette, Peisaj, Triciclop etc.)

Calitatea vizuală a lucrărilor sale, atât în varianta lor grafică, cât şi picturală, mă face să consider că ne aflăm în faţa uneia dintre cele mai articulate viziuni de factură erotică, oferite de arta românească în ultimul pătrat de veac.