Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Amprente şi voci

        de Dan Ionescu

Sub genericul Amprente şi voci, profesorul Florea Firan a publicat recent la editura Scrisul Românesc două volume cu studii de istorie şi critică literară, în care prezintă monografic scriitori de primă mărime din literatura română, încât lectura îţi aduce în faţă profilul de creator al fiecărui autor cu ceea ce are mai valoros şi mai reprezentativ. În Cuvântul introductiv, autorul precizează, de fapt, că a urmărit „un segment polifon al culturii române printr-o selecţie de creatori care şi-au pus într-un fel sau altul amprenta asupra timpului şi spaţiului în care s-au manifestat”.

Cei 81 de autori antologaţi, pentru care Florea Firan a desfăşurat o activitate de cercetare îndelungată, sunt prezentaţi în sinteză, îmbinând aspecte biografice cu momente importante ale operelor, analizaţi din perspectiva criticii literare.

Referindu-ne la primul volum, observăm că, alături de scriitori contemporani, pe care i-a cunoscut în direct la diferite manifestări literar-ştiinţifice, între care Augustin Buzura, Mihai Şora, Dumitru Radu Popescu, în selecţia lui Florea Firan se află scriitori din emigraţie, parte dintre ei pentru prima dată analizaţi într-un asemenea context: Mircea Eliade (Afinităţi elective: M. Eliade - C. Brâncuşi), Vintilă Horia (cu referire la romanul Dumnezeu s-a născut în exil şi mult discutatul Premiu Goncourt), Ştefan Baciu, I. Negoiţescu, Ion Omescu, Matei Călinescu, Virgil Nemoianu, Andrei Codrescu, cu acesta Florea Firan având o convorbire Despre mişcarea Dada şi Avangardism, şi despre impresiile scriitorului româno-american venit la Craiova invitat la Colocviile Scrisul Românesc pe tema menţionată; Anton Bibescu, dramaturg, traducător şi diplomat, prieten apropiat al lui Marcel Proust, copilărind şi locuind pe aceeaşi stradă din Paris; Anna Brâncoveanu de Noailles, Dora d’Istria, „voci emancipate care dau savoare culturii române”, cum scrie criticul Florea Firan.

Când comentează clasicii literaturii române, autorul o face din unghiuri noi şi se referă la partea mai puţin cunoscută a operei acestora. Scriind despre Eminescu aduce în actualitate corespondenţa poetului şi se referă pe larg la volumul Dulcea mea Doamnă/ Eminul meu iubit. Corespondenţa inedită Mihai Eminescu - Veronica Micle, editată de Christina Zarifopol, Florea Firan participând la lansarea volumului la Institutul Cultural Român din New York în 2001. „Privite în totalitate, scrisorile dintre cei doi protagonişti ne dau informaţii biografice, despre ei, dar şi altele de ordin psihologic, cultural şi literar, social sau politic, încât istoria şi critica literară vor avea pe un timp lung subiect de dezbatere.” Scrisorile au desigur şi o valoare de istorie literară, ilustrând momente inedite, aspecte puţin ştiute din viaţa lui Eminescu şi din cea a Veronicăi Micle, din lumea literară a vremii, dar, mai ales, puternica relaţie dintre cei doi, despre munca extenuantă de la ziarul Timpul, dezvăluirea frământărilor şi suferinţelor poetului bolnav, despre scriitorii Iacob Negruzzi, Carmen Sylva, Caragiale. Comentând opera lui Caragiale, Florea Firan se referă la latura mai puţin cunoscută a marelui scriitor, respectiv poezia, menţionând c㠄scriitorul şi-a început activitatea literară propriu-zisă ca poet. Direcţiile principale în care stăruie sunt satira politică, cu o mare frecvenţă în epocă, şi parodia literară”.

Pagini valoroase sunt dedicate unor personalităţi complexe din literatura noastră, precum: Titu Maiorescu, C. Rădulescu-Motru, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Al. Piru, Ovidiu Papadima. Pe unii dintre aceştia i-a cunoscut în direct, pe Al. Piru l-a avut profesor la Universitatea din Bucureşti, pe Ovidiu Papadima, conducător de doctorat, iar cu Zoe Dumitrescu-Buşulenga şi-a susţinut teza de doctorat la Institutul de Teorie şi Critică Literar㠄G. Călinescu”.

Mai figurează în acest prim volum creatori cu „amprentă internaţională”, între care C. Brâncuşi, cu referire la aforismele şi cugetările marelui artist, şi Corneliu Baba memorialistul, cu judecăţi de valoare despre artă şi literatură. Ca excepţie, de altfel binevenită, Florea Firan realizează un portret spiritual al Rosei del Conte, autoarea celei mai importante exegeze critice din exterior despre poetul naţional: Mihai Eminescu o dell’Assoluto, tradusă în româneşte de Marian Papahagi. Florea Firan a întâlnit-o pe distinsa profesoară la Roma în cadrul unei sesiuni ştiinţifice de la Universitatea „La Sapienza” dedicată lui Eminescu, când „a avut privilegiul unei discuţii extinse despre literatura şi cultura română de care spunea că se simte fascinată”.

Volumul se deschide cu prezentarea lui Valeriu Anania şi se încheie cu cea a lui Matei Vişniec, criteriul includerii autorilor fiind cel alfabetic, urmat de postfaţa Omul enciclopedic semnată de criticul clujean Constantin Cubleşan, care consideră c㠄noua carte de incursiuni în istoria literară naţională datorată domului Florea Firan are pe lângă calitatea unei descinderi sistematice, documentare, în biografiile şi operele unor mari personalităţi ale culturii române, şi vibraţia, pe care cititorii o vor simţi, a unei mari pasiuni intelectuale pusă în slujba scrisului românesc dintotdeauna. Discursul critic şi de istorie literară practicat de dl. Florea Firan este unul exegetic în deplinul înţeles al cuvântului. Judecăţile de valoare sunt ferme, precise şi analitice, recomandându-l cu prisosinţă nu doar ca pe un temeinic cunoscător al fenomenului literar românesc ci şi ca pe un fin degustător, de rafinament, al acestuia. În plus, au farmec aparte pasajele evocatoare ale acelora pe care i-a cunoscut personal.”

O bibliografie de referinţe critice şi un interviu luat de Florentin Popescu şi publicat iniţial în Bucureştiul literar pot creiona un portret semnificativ al istoricului şi criticului literar Florea Firan. Volumul este ilustrat cu imagini, multe inedite, ce constituie documente de istorie culturală modernă. Cu această lucrare, judicios elaborată în două volume, Florea Firan surprinde un segment important din istoria literaturii române, cu accent pe operele scriitorilor nevoiţi a-şi continua din varii motive activitatea în străinătate, nucleul unei lucrări ample în pregătire, intitulată Memoria emigraţiei.

© 2007 Revista Ramuri