de David Mamet

• Traducerea: Bogdan Budeş

• Regia: Cristi Juncu

• Scenografia: Dan Titza

• Distribuţia:

Gheorghe Ifrim - Don Dubro

Vlad Zamfirescu - Teach

Marius Florea Vizante - Bob

David Mamet, dramaturg, scenarist, regizor şi eseist, câştigător al Premiului Pulitzer un „clasic al canonului american”, lansează în Teatru (Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2013, traducere de Monica Bottez) o întreprindere incomodă şi riscantă, oferă o alternativă la teoriile teatrului şi propune o viziune simplificată, necomplicată de regizori subtili sau scenografi extravaganţi. Acest compendiu de 27 de scurte intervenţii preia stilul colocvial pentru care piesele lui Mamet sunt celebre, „vorbirea Mamet”, şi descriu un mod de gândire despre dramă. Planul din care demarează argumentaţia lui, experinţa personală şi „regulile după care funcţionez eu ca ar-tist”, raportează şi limitează rolul teatrului la „desfătarea spectatorului”; condiţionat de public „teatrul este o artă, o profesiune şi, în ipostaza sa de spectacol-afacere, este oarecum o pungăşie”. Răbufnirile împotriva „învăţăturilor pedante” ale lui Stanislavski, ale discipolilor lui (Lee Strasberg, Stanford Meisner), sau a „actorilor cu metodă”, a teatrului lui Brecht, toate aceste erezii asumate sunt enunţate din perspectiva autorului/ dramaturgului în permanent conflict de poziţionare, de luptă pentru dominaţie cu regizorul. Insuficient argumentate demonstraţiile sale nu conving, miezul analizei este un scurt eseu Instincte de vânător, unde supremaţia publicului este justificată nu numai ca „desfătare”, ci ca experienţă comună, experienţă purificatoare: „Orele petrecute în ascensor, cele petrecute în teatru sunt goana comună după o soluţie. Ca atare, experienţele sunt de neuitat, pentru că ele angajează nu numai conştientul ci şi o altă parte, mai eficientă a creierului.” Se produce o suspendare a neîncrederii, o „capitulare în faţa zeilor”, o acceptare a faptului că umanitatea noastră este esenţial imperfectă.

„American Buffalo” este cel de-al treilea spectacol prezentat de Teatrul ACT din Bucureşti, la Teatrul pentru copii şi tineret „Colibri”, parte a proiectului „COLIBRI într-un ACT”, demarat în decembrie 2014, pe scena Fabricii de poveşti electroCOLIBRI, şi continuat în 2015 cu Dumnezeul de a doua zi, în regia lui Claudiu Goga, şi în februarie cu Fidelitate de Chazz Palminteri, regia Dragoş Câmpan.

Conform ideilor sale despre teatru, despre structura unei piese, în American Buffalo, Mamet construieşte un scenariu minimalist, cu trei personaje prinse într-o situaţie dramatică, Don, Bob şi Teach, trei escroci mărunţi ce pregătesc o lovitură. Detaliile întregii afaceri sunt distribuite treptat, pe parcursul actului I, tehnica prelungirii suspansului prin economia de informaţii oferite se suprapune perfect temei noir, misterul ce învăluie lumea interlopă, intersectându-se cu spaţiul pulp. Mai mult decât o comedie a erorilor, American Buffalo este o satiră a uneia dintre figurile iconice ale visului american, gangsterul, banditul carismatic, redus la o copie palidă în persoana lui Donnie. El pledează pentru acţiune, „Action talks and bullshit walks”, însă pare blocat în magazinul său de vechituri, lipit de telefon face scenarii, conduce operaţiunile, oferă lui Bob lecţii de viaţă, despre ce contează cu adevărat: loialitate, prietenie, micul dejun, contrazicându-şi propria deviză „acţiune, nu vorbe goale”. Personajul ce declanşează conflictul este Teach, el e adevăratul om de acţiune, neliniştit, mereu la pândă, el simte că se pregăteşte ceva, mimează dezinteresul însă smulge toate informaţiile de la Don, replicile rămân suspendate, răspunsurile sunt monosilabice, însă Teach identifică ţinta/ colecţionarul de monede rare, potenţialul cumpărător/ Earl, momentul spargerii/ „la noapte”, executantul/ Bob. Discursul său reia retorica lui Don, loialitate, onoare, prietenie, dar avertizează „ori loialitate, ori afaceri” şi îl convinge că Bob nu e pregătit pentru o asemenea misiune şi îi ia locul, însă ca partener cu drepturi egale. Dar el e la fel de nepregătit, improvizează strategii de efracţie şi Don decide să extindă echipa cu Fletcher. El e modelul la care Don aspiră, pe care Teach îl invidiază şi pe care Bob îl admiră, capabil să se descurce oriunde, chiar şi într-un oraş străin numai cu un bănuţ în buzunar. Bănuţul e elementul declanşator, cumpărat din magazinul lui Don, subevaluat sau supraevaluat, el reprezintă ocazia „de a da lovitura”, o ocazie la fel de improbabilă, de eluzivă precum simbolul încrustat pe moneda pe care Don vrea să o recupereze – American Buffalo/ Bizonul american, specie pe cale de dispariţie. „Afacerea” se precipită, se apropie momentul acţiunii, presiunea testează şi destabilizează relaţii ce păreau solide, suspiciunea degenerează în violenţă, victimă incidentală, inofensivul Bob.

Gheorghe Ifrim (Don), Vlad Zamfirescu (Teach), Marius Florea Vizante (Bob) formează o echipă bine sudată ce nu şi-a pierdut spontaneitatea nici după aproape o decadă de la premieră. Vlad Zamfirescu are o energie benefică, pe care o　direcţionează eficient, în scenele de răbufnire împotriva lui Ruth, lui Bob, a vieţii în general. Gheorghe Ifrim, un Don pierdut el însuşi printe obiectele pierdute, îi repetă lui Bob neîncetat „Focus! Focus!”, dar, pe măsură ce drama evoluează, aceasta devine un fel de mantră motivaţională. Marius Florea Vizante empatizează perfect cu personajul cu vocaţie de aiurit, de fraier de cartier şi prieten săritor. Virtuţile textului sunt explorate la maximum, limbajul dă pulsul acţiunii mai mult decât acţiunea şi publicul e mereu alert, animat, conectat la spectacol. Este aproape vrăjit de spectacol, semn că dezideratul lui Mamet s-a atins.