Pentru a contracara efectele ingrate, inevitabile însă, ale efemerităţii ce defineşte activitatea jurnalistului, Cornel Mihai Ungureanu reuneşte în Recreaţie cu Babi (Editura Brumar, Timişoara, 2008) un grupaj de cronici (publicate iniţial în Gazeta de Sud şi Suplimentul de Cultură, ediţia de Oltenia) care acoperă temporal şi factual perioada 2007- 2008.

Volumul este structurat în capitole grupate generic: „Caligrafie”, „Citire”, „Aritmetică (Socoteli)” sau „Instrucţiune civică”, materii importante ce alternează periodic cu „Recreaţiile”. De altfel, acesta este şi tonul tabletelor ,- subiectele mari sunt tratate „în Recreaţie” într- un stil informal, ludic, persiflant. Fenomenului „tabloidizării” (limitat iniţial la o zonă distinctă a presei scrise, dar care pare să fi contaminat în ultima vreme media autohtonă) îi este opusă o acţiune de intimizare, de atragere în spaţiul personal (familie, prieteni, redacţie), de deschidere şi eliminare a barierelor, de comunicare directă şi complicitate cu cititorul.

Într-un melanj de comentarii, opinii, amintiri, întâmplări, bancuri este camuflat evenimentul/ informaţia, cum de altfel îi place să se camufleze şi autorului: dincolo de omniprezentul Bibi („un heteronim al lui Cornel, mai ceva decât heteronimii lui Pessoa: cu viaţa lui proprie, cu vorbele lui mucalite, cu ideile lui paradoxale, cu scepticismul lui tonic”, după cum îl surprinde poetul Nicolae Coande în prefaţă), coexistă armonios vocile mătuşilor, panseurile Corinei şi ale lui Luigi. Conform teoriei informaţiei, o inteligibilitate adecvată presupune o anumită redundanţă, astfel încât toată această punere în scenă, secondată de reluarea/ parafrazarea/ explicitarea ideilor asigură o mai bună înţelegere şi asimilare a mesajului. Complementar jongleriilor din „recreaţii” există şi o examinare lucidă a realităţii. Actualitatea imediată este disecată, comentată, plasată în relaţie cu trecutul, într-o avertizare gravă: „La o primă vedere riscul de aliniere era mai mare atunci, cel de alienare e sporit în zilele noastre”.

Imperativul spectacolului şi al spectaculosului, captarea audienţei sunt constante ale profesiei de jurnalist, însă recent nevoia de spectacol s-a transferat şi în alte zone, iar lipsa ei este sancţionată de la cele mai fragede vârste: „Cât spectacol poate încăpea într-o oră de gramatică, de matematică, de chimie organică? Într-o lecţie dedicată cronicarilor, în alta despre Slavici? Cum să le captezi interesul, când mulţi dintre ei, mai ales adolescenţii, au acces la internet, la provocatoare şi interactive jocuri pe computer, la 60 de programe TV (unde se mitraliază poliţişti şi mafioţi, detectivi şi gangsteri, Angelina Jolie şi Brad Pitt undde e plin de MTV, de Discovery, de sitcom-uri şi de distracţie)?”.

În această direcţie se înscrie şi demersul lui Cornel Mihai Ungureanu, el transformă tabletele sale în spectacole ad-hoc, demonstraţia în sine devine un pretext pentru incursiuni în lumea lui Bibi, în lumea sa până la urmă, exasperată de lupta cu inerţia birocratică, corupţia, pseudovalorile, şi, în general, de toate tarele societăţii româneşti. Compromisurile sunt însă evitate şi amendate: „tot mai multe persoane publice: politicieni şi cântăreţi, formatori de opinie şi sportivi, realizatori de televiziune şi scriitori, psihologi şi duhovnici îşi folosesc, cu sinceritate sau din interes, puterea de convingere în mass-media. Puţini oameni din publici sunt imuni la bolile cârdului, cei mai mulţi fiind dispuşi să preia un mesaj, fie el şi dezacordat în raport cu adevărul”. Există şi momente de respiro, de rememorare nostalgică a oraşului sau de îmbrăţişare ironică („Craiova oraş academic”), de trăire entuziastă a evenimentelor culturale – prilej de întâlnire/ reîntâlnire cu prietenii.

Riscul epuizării în proiecte minore este prezent în subsidiar: „Scrisul în presa cotidiană este o capcană: vă irosiţi forţele cu lucruri puţin importante”, sună avertismentul unui confrate, însă Recreaţii cu Babi demonstrează că scriitorul Cornel Mihai Ungureanu reuşeşte să evite pericolul şi utilizând un vechi „truc” jurnalistic: să transforme cotidianul în eveniment, să îi confere semnificaţie.