de Dante Maffia
S-a născut la 17 ianuarie 1946 în Roseto Capo Spulico din Calabria, Italia.
Poet, prozator, eseist, critic de artă, Maffia urmează o carieră universitară ca profesor de literatură italiană la Universitatea din Salerno. Întemeiază prestigioase publicaţii, precum: Il Policordo, Poetica, Polimnia. Este corespondentul revistei La Nacion din Buenos Aires şi responsabil al emisiunii literare de la Rai 2.
Pentru valoarea excepţională a operei sale literare, Dante Maffia a fost recompensat cu importante premii, distincţii şi medalii:Medalia de aur pentru merite culturale (2004), oferită de Preşedintele Republicii Italiene; Premiile Montale; Palmi; Citta di Firenze; Citta di Venezia; Viareggio; Stresa di Narrativa; Un ponte per lEuropa; Alda Merini etc. A fost propus la Premiul Nobel pentru Literatură.
Bibliografie selectivă: Il leone non mangialerba (1974); Le favole impudiche (1977); Lereditŕ infranta (1981); Caro Baudelaire (1983); Il ritorno di Omero (1984); La castitŕ del male (1993); Confessione (1993); I ruspe cannarute (1995); La donna che parlava ai libri (2010); La strada sconnesa (2011); Il poeta e la farfalla (2011); Matera e una donna (2017); Profumo di Murgia (2019)
Silviei
(Omagiu lui Ion Deaconescu
amintind de o frumuseţe de fată)
Am întrevăzut un nou alfabet
aici, la Craiova,
în aceste calde zile de septembrie
făcute din litere de-azur,
din fulgere şi muzici necunoscute
ce unduiesc în ochii săi
ca jucării
şi cântece străvechi.
Parfumul ei de femeie
are eleganţa
unor curcubeie alergând
spre a se-ncrucişa
în fulgerele dorului meu.
Numele său
are inima lui Leopardi,
o chintesenţă
şi o ispită de a exista.
Silvia
Iubirea este neastâmpărul lui Dumnezeu,
dar eu sunt deja îndrăgostit,
ea e ceea ce-mi lipseşte,
îmi lipseşte prima literă a alfabetului.
Din Piaţa Unirii, Craiova
Ploaia, poeţii, tu ce mă însoţeşti
goală legănându-ţi şoldurile, noaptea e precaută,
şi totuşi nu-mi ascunde parfumul tău
ce mă face şi mai frumos, o spun privirile
chelneriţelor şi cei ai poeteselor.
Să nu-mi spui chiar acum că trebuie să-ţi înapoiez
cuvântul plămădit din tine. Lasă-mi-l să mă bucur
faţă-n faţă cu seara, cu berea, cu prietenii,
întru ochii tăi stranii ce freamătă-a tămâie.
Întru pantofii uneia ce trece grăbită.
Nu reuşesc să pricep dacă eşti ploaia sau noaptea,
dacă eşti tu cu povara ta de visări,
dacă stai jos sau nu reuşesc să te văd.
Eu unde sunt, acum, tu unde eşti?
Suflet sau trup? Ţipăt sau candelabru-n cioburi?
Închişi în lăcaşele unei dorinţe
ce rătăceşte în căutarea unei magii.
Eşti înlăuntrul inimii mele, aievea? Iar eu, unde sunt
acum când totul se învârte-n jur nebuneşte?
Acum când ţi-am găsit numele, proporţia?
Scrisoare a lui Eminescu
către Veronica
M-am hotărât
e ultima oară că-ţi scriu,
dar mai întâi să ştii
că am înghiţit toate calendarele,
am nimicit timpul
spre a mă feri de contabilii cuvintelor
ce fac socoteli nocive,
râd de firea mea de a fi fără timp,
adică de fapt a oricărui timp.
Te-am iubit
,
dar cum aş fi reuşit să-i dau un trup, să-nţelegi
acel al meu amor,
dacă Dunărea în fiecare zi curgea peste mine,
dacă stelele
se certau. spre a mă lăsa fără vise,
geloase precum lupii de stepă?
Soarta mea era asta,
să aştept ca moartea să-şi lepede
zdrenţele ei de scenă
şi să ardă precauţia imitaţiilor aurului.
E prea mult sânge în inima mea,
prea multă lumină în vinele mele.
Dintr-un trandafir am ştiut întotdeauna să fac
şiraguri de nori călători, unde:
nădejdea e în a face.
Am reîntâlnit-o pe chelneriţă
Am reîntâlnit-o pe chelneriţa
care a locuit la Foggia
vreme de opt ani.
Slavă Domnului că ploaia
l-a adus pe bărbatul ei
să vină s-o ia
la sfârşit de tură,
slavă Domnului că tu vegheai
înlăuntrul meu.
M-aş fi omorât.
Şi tu crezi că aş fi putut să te trădez?
Crezi că aş fi putut să renunţ
La mireasma ochilor tăi?
Acel gest al lui Eminescu
Ce anume are-n păstrare Craiova?
Acel gest al lui Eminescu
când într-o seară
vrând să aprindă
carul de foc
a trăit purificarea călcând pe cărbuni aprinşi.
Tu ce aştepţi să se topească acel surâs
în cuvinte de foc
în metafore fără prihană?
Ecoul sonor
al cuvintelor poetului
se află aici lângă tine.
Bea o gură,
Să bem amândoi o gură,
tu să mă bei pe mine,
eu pe tine.
Prezentare şi traducere de
Geo Vasile şi Carolina Bologan
|
|