| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Elena Bălăşanudupă singurătate 1. urmăresc filme despre război bine orchestrate violenţă versus umanitate victime colaterale drame mici bucurii nu am curajul să privesc până la capăt orice armă îndreptată împotriva celuilalt între timp un avion se prăbuşeşte şi căderea lui este redată cu încetinitorul ne putem închipui orice o libelulă pe un lac liniştit într-o zi luminoasă de vară aripile ei ating apa fără să o tulbure imaginea asta rămâne 2. în serile în care vorbim până târziu Cecilia vrea să ştie cum arată copacul pe interior din ce sunt făcuţi microbii dacă Dumnezeu doarme noaptea 3. minus 8 grade şi un cer senin îmi văd răsuflarea abur cald & corpuri îngheţate mi-ai promis că sfârşitul lumii este aproape dar va veni într-o zi frumoasă de toamnă şi noi nu vom şti cum a fost 4. mi-ai spus că ieri ai fost abătut aşteptai autobuzul şi pentru o clipă nu ai înţeles poate e doar oboseala sau teama pe care refuzăm să o acceptăm aruncăm câteva seminţe amestec gazon cu flori albe refacem poteca aranjăm pietrele aşteptăm să treacă 5. despre iubire şi singurătate nu vorbim lungim dimineaţa asta o răsucim pe toate părţile şi o aşezăm între noi vorbim în schimb despre vreme şi păsări despre cât avem voie să respirăm bem ceaiul pe terasă şi ne privim pe rând ca şi cum nu ne-am cunoaşte îndeajuns dacă ne-am privi în ochi fără să clipim ţi-aş spune că după mult timp nu mă mai tem 6. este atâta tristeţe în lume dar să nu vorbim despre asta să căutăm fericirea împlinirea să ne iubim scrie în toate cărţile trebuie să te iubeşti singur dacă vrei să te iubească şi ceilalţi trebuie să cuprinzi cu mintea şi să extinzi spaţiul în care expiri şi inspiri este atâta tristeţe în lume dar în bula noastră e cald e bine şi oricum nu putem rezolva noi toate problemele lumii 7. pot să fiu oricine dar nu toate odată spun şi eu odată cu ea şi iar mi se aruncă în faţă că ar fi mai bine să strâng din dinţi şi să tac că femeile pasionale au făcut mult rău lumii ăsteia doar e în natura mea de femeie să sufăr şi să mă bucur e în natura mea de fiinţă sensibilă şi delicată ei bine uite cum scriu tremurând şi minunându-mă că îmi este dat să sufăr şi să mă bucur 8. încerc să zâmbesc pentru prieteni mă vor aşa cum mă ştiu ei nu le plac recitalurile mele poetice ar prefera să râd să mă joc să fiu provocatoare ca o nimfă care ademeneşte îşi încleştează fălcile şi nu iartă |