|
Poeme
de Elena Daniela Sgondea
Dacă
Dacă eşti prea bun
te mânâncă cei răi.
Dacă eşti prea rău
determini sacrificii
Ceva nu e clar
în logica spinilor
poate ştiu trandafirii
şi aricii?
Îngera sălbatică
Pomii altădată prea rodnici
au fost prădaţi de păsări şi vânt
în pădurile fără ecou ale zeilor
s-au sălbăticit
ca sufletul meu gelos
prin cuvânt
Extrasenzoriala
Într-un gol geamăn
Dintre umerii mei
Două umbre de aripi
Şi sânii, doi miei
: frate şi soră
În a lupilor horă
Sărutul
Tăiat între noi
Semnul dublu
Din sacru
O clipă se-mpreună
În sărut- simulacru.
Straniul metal ascuns
Lemnul de rezonanţă
Este şi cel mai durabil:
Un straniu metal
Pe care nimeni
Nu îl mai caută
Ascuns în lună
Şi între coapse
Când saltă
Marile jungle
Marile jungle
le-au dus de departe
ca sâmburi
nedigeraţi
migratoarele păsări
precum ale viselor noastre
himere
duc departe din floare
fruct
de-mperechere
şi stele scânteind
în izvoare
Visele
Catarge ale celuilalt timp
pe ţărmul memoriei
: acolo ne-am visat
Albatroşi gemeni furtunii:
Îngreunaţi de aripi
Prea mari.
Infinit
După zero
Nu se pune punct
Niciodată..
Aluzie
Ce nu vede oglinda
Aude sufletul...
Sufletul
El ştie ceva
Ce nu îţi aduci aminte:
Ca să nu mori.
Marea iubire
Un răsunet de întrupare
poetic se aude uneori
din cuvinte:
Culcuş şi aşternut
din aspră mătase
Îşi face-între noi
Îmbrăţişarea
care nu minte
şi atunci
îndepărtarea
ne reapropie
în tăceri inuman
de frumoase.
Stigma
În frumuseţea ta
rabdă negru
şi blestemul:
te vor dori toţi
te vor prăda,
să te supună.
Doina sublunară
Suflet nedormit, copil,
Alăptat la gemeni sâni
Greul lumii, în April,
Dor de Mai, prin flori cu spini
Ce te doare sub albine?
- Tril de mierle carpatine
Ce te doare pe sub fluturi ?
- Luna spartă-n clare ciuturi,
Soarele cel stins în luturi
Soarele cel stins în luturi
|
|
|