Pe data de 23 iulie, Bogdan Alexandrov, managerul galeriei de artã din Vidin, a deschis expoziþia „Identitãþi“, care prezintã 13 artiºti români din Craiova: Valentin Boboc, Emil Bãnuþi, Silviu Bârsanu, Marcel Voinea, Stelian Ghigã, Gabriel Cristea, Florin Zupea, Ion Preda, Dan Purcãrea, Alfred Rece, Cãtãlin Solcan ºi Mihai Trifan, Ioana Flueraºu ºi o artistã din Vidin - Emilia Emilova. Curatorul ºi criticul de artã Cãtãlin Davidescu a prezentat oaspeþii români ca parte a unei grupãri mai ample, care uneºte nu doar artiºti dar ºi poeþi, muzicieni ºi oameni de litere.

Legãtura între artiºtii vizuali este notabilã în primul rând în picturã ºi fotografie, receptate ca teritorii unde limitele imaginarului sunt pãstrate. De aici derivã parþialitatea fiecãruia dintre artiºti într-o direcþie sau alta, în încercarea lor de a intra în dialog cu miºcãri sau nume familiare ale istoriei universale a picturii. Nici subiectul ºi nici denumirea expoziþiei nu aspirã la super-originalitate: mai interesantã aici este existenþa unei grupãri cu un program care în nici un fel nu ocoleºte (evitã) miºcãrile artistice contemporane ºi în a cãrei osmozã (sudurã) Dl. Davidescu joacã un rol important.

Nu ºtiu în ce mod colaborarea dintre critic ºi artiºti este specificã vieþii artistice în România, în versiunea sa naþionalã sau în cea provincialã, în mod particular, în Oltenia. Nu am stat sã judec cât de generalizat este un asemenea fenomen, dar în comparaþie cu situaþia din Bulgaria, indicã faptul cã în þara noastrã asemenea miºcãri sunt rare, ele putând fi întâlnire doar în capitalã.

În ce circumstanþe realizeazã necesitatea de a aparþine unei comunitãþi artistice este o problemã diferitã în cazul de faþã; gazda expoziþiei a supus atenþiei publicului ºi criticilor prezenþi la vernisaj rezumatul acestui proiect substanþial conturat.

Odatã subliniat conceptul, putem afirma cã acesta capãtã substanþã prin expresia plasticã esenþializatã a lui Cãtãlin Solcan, minimalismul abstract practicat cu inteligenþã de Gabriel Cristea alãturi de ruperile în maniera „new wild“, atingerile „artei povera“ ºi „ready-made“ concretizate într-o manierã burlescã în femeile-fetiº ale lui Silviu Bârsanu, transavangardismul lui Florin Zupea cu interpretãrile sale freudian-macabre, în maniera Renaºterii Nord-Europene, referinþele de la ºi cãtre Brâncuºi în sculpturile lui Dan Purcãrea, fotografiile metafizice în alb&negru ale lui Emil Bãnuþi. Figurative sau nu, sculpturale, pictoriale, fotografice, lucrãrile expuse sunt unite de o puternicã sensibilitate pentru expresivitatea formei care la majoritatea artiºtilor nu este o simplã izbucnire de tip emoþional, ci este rezultatul unui proces interior prin care exploreazã potenþialitatea media ºi comunicativitatea imaginii. Se pare cã de dragul acestei apropieri analitice artiºtii nu sunt inhibaþi sã priveascã înapoi cãtre exemple notorii, mai comode decât noile tehnologii ºi cãi de expresie - mai aproape de „done/made“ decât de conceptualizare, de stilul artistului decât de reflexia de tip social specificã trendului contemporan.

Subiectul super-explorat recent, al identitãþilor, în special de cãtre Est Europenii care s-au alãturat de curând comunitãþii, este aici un program limitat de elementul naþional ºi socio-politic ºi tinde spre o recunoaºtere personal-creativã supranaþionalã. Grupul de artiºti români îºi gãseºte aici autoidentificarea ºi printr-o arheologie originalã de imaginaþie experimenteazã un vis de grup din care fac parte ºi fantasmele digitale ale artistei bulgare E. Emilova.