că nu mai avem timp. cică ne-a mai rămas numai

un fel de fâc-fâc şi gata. paznicul de noapte

nu se grăbeşte. el este oriunde şi oricând.

şi în afara noastră şi în interiorul nostru.

la ce atâta grabă.

el este acolo numai pentru noi. şi are atâta timp

şi atâtea înfăţişări că nici el nu mai ştie cine este.

dar ne aşteaptă cu mare drag şi mare bucurie. la fiecare cotitură şi drum drept

dai de câte un paznic. şi nu e de mirare

cum de s-a umplut lumea de paznici şi vânzători. sunt aşa de mulţi că şi noi mai

suntem câteodată paznici la propriile păreri.

şi toţi fugim de locul comun să fim altfel.

în propria piele. un fel de fărădelinişte.

Voiau să lungească ziua. trăgeau de ea din răsputeri.

au sărit în ajutor cu mic cu mare au sărit. dar era tare şi casantă ziua asta.

voiau sa fie lumină de-a pururea. şi noaptea să nu mai fie.

o alungaseră ca pe o cerşetoare care le amintea că există un dumnezeu. şi trăgeau de

li se încordaseră şi urechile şi ce mai aveau ei.

iar ziua nu se lăsa şi pace. lungită peste nimic

nici moartă nu se lăsa.

uşor uşor a început să se zdrenţuiască precum o cârpă de vase. au zis să pună ceva în

locul golurilor din ziuă. şi au adus bucăţi din hainele nopţii să le fie egală. ziua şi noapte.

Au zis. Ca până la urmă.

cel mai micuţ poem

nu doare

nu speră

nu are amabilităţi, cel mai micuţ poem

nu încape în cel mai mare cuvânt

în el încap toate poemele de anvergură,

el intră peste tot şi trece dincolo

ca o nevăzută infraroşie.

cel mai micuţ poem nespuse mirări,

numai simţite mirări cu ce ai

prin micuţele găuri

nu şi-au etalat vreodată frumuseţea

poemele vaste precum cel mai micuţ poem

ah, cum mă traversează cel mai micuţ poem

care îşi lasă în mine energiile toate

de unde până unde acest micuţ poem nemăsurabil

nici cu vederea liberă de prejudecăţi

cel mai micuţ poem vast înşiruirea de contraste

neverificabile cu mintea

deschizi palmele îţi cade faţa şi te uiţi în gol.

Şi au trăit până la adânci bătrâneţi.mult şi bine

au trăit. ziua decupa o bucată de pământ. şi

credea că îi aparţine. noaptea decupa o

bucată de pământ şi credea că îi aparţine.

buni stăpâni se vedeau. însă niciunul

nu ştia că bucata de pământ a fiecăruia avea doi stăpâni.

niciodată nu se întâlneau pe aceeaşi bucată de pământ să o revendice.

ştiau unul de existenţa celuilalt. numai spre dimineaţă

sau pe înserat se simţeau din aceeaşi alcătuire.

s-au rotit ei în jurul pământului să se întâlnească. s-au rotit.

că şi copacii, apele, şi tot ce era şi nu era se roteau. şi se depărtau se depărtau. nici cerul şi

nici pământul nu se mai vedeau

ziua se înnopta din ce în ce se înnopta

noaptea se ziurea din ce în ce se ziurea.

Că dacă nu s-ar fi povestit nu s-ar fi spus.

un om avea o inimă mare. de la cer la pământ

era inima lui. şi toţi îl invidiau pentru inima lui

chiar şi porumbeii cei albi îl invidiau pentru inima lui. să îi îmbuneze împărţea la fiecare

din inima lui. azi aşa. mâine aşa. de atâta inimă

inima lui se făcuse din ce în ce mai mică.

că d’ aia avea nebunie pe porumbeii cei albi.

ce n-aţi mai văzut porumbei albi să ciugule carne?

Şi s-au sfătuit.　să ofere un răspuns despre ce

scrie poetul. sau măcar despre cine.

cei mai mari învăţaţi s-au tot sfătuit între ei.

fiecare venea cu părerea lui. luau o părere şi o ispiteau

în mijlocul sfatului să le spună. despre ce scrie

poetul. şi nicio părere nu era bună. pentru că venea un alt învăţat cu părerea lui să o ispitească.

părerea se schimba de la învăţat

la învăţat.

l-au adus şi pe poet bineînţeles cu părerea

lui cu tot. să le spună despre ce scrie. era tot

o părere a învăţaţilor.

omul acela care a mâncat dragostea interzisă.　o ţinea în el. nu voia să o arate altcuiva. o considera a lui. şi toată lumea căuta acea parte din dragoste. nu o găseau şi pace. era a lui şi nu voia să o împartă cu altcineva.

Bă! ăsta iar s-a născut.asta înseamnă că

ăştia vor avea o nouă şansă la înviere.

adică, nu le ajunge de paşti vor şi de crăciun.

dar nu e asta nicio problemă. o să facem noi

în aşa fel încât în mintea oricărui înţelept

să ne cuibărim cu dragostea noastră fără-de-dragoste.

şi să-i facem să creadă că EL nu a

existat vreodată printre ei.

darămite ei printre

EL.

Umplea un loc. se muta în alt loc. locul şi el

se muta. ştia că a venit pe lume să umple un loc.

nu voia nici mai mult nici mai puţin.

numai să umple un loc.

şi-a zis că toate locurile sunt la fel.

şi nu s-a mai mutat.

a stat ţintuit din umplerea locului

care începuse să-l golească.

Făt-Frumos nu era cel mai mic fiu al Împăratului Verde.

Făt-Frumos nu este parte din basmele lui Petre Ispirescu

nu avea cal înaripat

nu a salvat-o pe Ileana-Cosânzeana

pentru că aceasta făcea parte dintr-o altă poveste de dragoste

din altă colecţie de poveşti muritoare, broşate, în care protagonist era Zmeul cel mai urât Făt-Frumos

şi au trăit până la adânci bătrâneţi în concubinaj

Zmeul din povestea Făt-Frumos şi merele de aur în care nu era niciun zmeu

şi Ileana Cosânzeana dintr-o altă poveste

a altei cărţi de poveşti aşezate una pe spatele

celeilalte în biblioteca nimănui

A fost odată o babă bătrână. aşa de bătrână

că nu mai murea. şi pe lângă ea toţi mureau

de la ăl’ cu ţâţa în gură până la ăl’ cu barba sură. toţi mureau.

şi copiii ei au murit. şi părinţii ei au murit.

baba bătrână nu mai murea. de se întreba

lumea cu ciudă. bă cum o fi să îţi moară copiii,

şi tu să nu mai mori? că bine se mai ţine baba.

asta ne îngroapă pe toţi! şi era plină lumea de

ciudă. bă asta nu mai moare! ne îngroapă pe toţi. ne mănâncă pomenile la toţi asta.

de se hotărâseră să nu îi mai dea de pomană nici de sufletele viilor nici de sufletele morţilor.

cum se auzea de un botez hop şi ea. cum se auzea

de o moarte hop şi ea. de se obişnuise lumea,

de a ajuns ca în lume să nu se mai petreacă nimic fără ca baba să nu ştie.

nici nu se mai ştia câţi ani are. fiecare avea

părerea lui despre anii babei. însă toţi căzuseră

de acord că toţi anii trecuţi şi toţi anii viitori erau ai babei.

se uscau pomii, se dărâmau casele. se plantau

alţi pomi. se construiau alte case. lumea însăşi

se schimba.