Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poem

        de Emilian Iachimovski

CV

Sunt pielea ta uscată ca o frunză
O frunză peste potecile oaselor
oaselor albe ale nopţilor
din scheletul încremenit în calendar
pielea uscată de arşiţa amintirilor
vela naufragiului în propria inimă
pielea sărată de lacrimi ciuruite de stele
frunza sfărâmicioasă ce o frămânţi în palmă
cărată de furnici în muşuroiul timpului.

Când nu mai ai nimic de făcut
când nici nu mai ştii ce să faci
creionul vine la tine cu o foaie albă
ca un catarg cu o singură pânză
şi pleci mai departe în larg...

© 2007 Revista Ramuri