|
Poezie
de Emilian Mirea
defensivă
când priveşti prea mult în sus
rişti să-ţi rupi pantalonii
în genunchi
să nu găseşti nici ac şi
nici aţă de cusut
şi să nu te înţeleagă nimeni
de aceea trebuie să mergi
pe burtă
ca pe front
şi să ricoşezi gloanţele
cu fruntea bombată
şi cu sufletul la vedere
in memoriam Mircea Moisa
a plecat dintre noi
înainte de marile călduri
ale verii
profesorul şi criticul
craiovean Mircea Moisa
era bătrân şi bolnav
dar avea spiritul tânăr
era un prieten atent
şi serafic
cu aripile de înger ascunse
sub haină
acum el continuă să scrie
în Cer
la masa uriaşă la care
într-o zi
ne vom aşeza şi noi
ceilalţi
ciobul
s-a spart oglinda şi un ciob
mi-a pătruns în iris
iar acum văd totul
într-un mozaic ciudat:
trecători cu capete de draci
copaci alergând pe străzi
cu poalele ridicate şi
tot mai multe femei serioase
care seamănă
cu Maria Magdalena
mirare
când vezi atâtea articole
de îmbrăcăminte
pentru copii
în magazine
te întrebi dacă nu cumva
comercianţii au o legătură
directă cu Dumnezeu
care le spune câte suflete
pleacă zilnic ca să se
reîncarneze în prunci
demonul
eram la un capăt al lumii
şi rezonam cu celălalt capăt al lumii
în care morţii stăteau cuminţi
în aşteptarea demonilor
ce bine că
demonul meu
s-a născut
odată cu mine!...
am economisit atâta
aşteptare
şi atâta chin în plus
fără rost...
aşteptare
umbrela stă pe masă
şi aşteaptă ploaia
femeia stă pe marginea
patului şi îşi aşteaptă
bărbatul
sufletul fără trup stă
pe marginea gropii şi
îşi aşteaptă rândul
la reîncarnare
|
|
|