Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezie

        de Emilian Mirea

ca o supernovă

ca o supernovă trecea

şi se învârtea în jurul meu

ameţindu-mă cu strălucirea ei

adolescentină

purta o rochiţă scurtă şi mulată

pe formele ei de zeiţă

încă necoaptă

lăsând sânii

cu ochii lor telescopici

să filmeze totul în jur

ca nişte camere de luat vederi

ascunse sub bluză

avea doar 17 ani şi am iubit-o

cu toate riscurile Codului Penal

iar ea m-a iubit cu toate riscurile

elevei de a rămâne însărcinată

înainte de a-şi termina şcoala

şi după ce povestea de dragoste

s-a sfârşit

aşa cum se sfârşesc toate

poveştile frumoase

strălucirea ei a început să pălească

lăsând în urmă scrisorile şi

amintirile încleştărilor carnale

care ne-au unit atunci

iar ochii telescopici ai sânilor ei

mă privesc acum de sub bluzele

tuturor femeilor pe care le întâlnesc

 

murături

borcanele stau aliniate pe masă

în aşteptarea murăturilor

în ele

gogonelele se vor întâlni

într-un party sărat şi acru

cu varza

cu ardeii şi morcovii şi

ţelina şi sfecla roşie

rezultând un desfrâu vegetal

mai mult mort decât viu

foarte asemănător cu

ceea ce suntem noi:

roşii de furie şi făcuţi varză de

încercările zilnice

trăind într-o lume sărată şi acră

şi cu atâţia morţi împrejur

care se roagă pentru noi

cei rămaşi în lumea asta

încă vii

 

uşa beciului

uşa beciului este acum închisă

zăvorul vechi

care a fost martor la

sinuciderea proprietarului

în urmă cu aproape 70 de ani

ţine piept spiritelor celor care

au plecat neîmpliniţi de aici

spiritele lor sunt printre noi

pentru că fiecare vrea să

mai iubească o dată

să mai sufere o dată

şi să mai simtă pământul

sub picioare

şi nu deasupra trupurilor lor

ora două

e ora două

dimineaţa

şi-ncerc şi eu

cu greu

s-adorm

în timp ce

peste mine

viaţa

se-ntinde ca

un vis enorm

cameră de supraveghere

eu am crezut că mi se pare

dar mătura din bucătărie

mă tot pândeşte

de la o vreme

îmi urmăreşte toate mişcările

ca o cameră de supraveghere

a serviciilor secrete ale

măturilor

îmi fac un ceai din plante –

ea e cu ochii pe mine

poate că e conectată la un

centru de comandă al vrăjitoarelor

unde mi se pregăteşte o viaţă

de coşmar şi o moarte violentă!...

omul care s-a împuşcat

în casa în care locuiesc

cu ani în urmă

un om şi-a pus capăt zilelor

beciul casei poartă şi acum

zgomotul asurzitor al pistolului

care şi-a descărcat glonţul

în tâmpla lui

războiul cu sine şi cu lumea

l-a învins aici şi l-a făcut

învingător dincolo –

depinde din ce parte a existenţei

priveşti realitatea

acum e noapte şi linişte

poate că spiritul lui e lângă mine

şi se uită peste umărul meu ce scriu

sau poate că el scrie acum

aceste versuri

iar eu dorm şi visez că scriu

despre omul care s-a împuşcat

în casa în care locuiesc acum

şoricelul din bucătărie

bănuiala mea s-a adeverit:

şoricelul din bucătărie exist㠖

a venit în prag şi s-a uitat la mine

cum stau la masă şi scriu

acum umblă pe undeva pe acolo –

se aude cum roade ceva

şi e optimist pentru

ziua de mâine

în semn de prietenie

am să-i las

în fiecare seară

câte o bucăţică de pâine

sau de brânză

iar în zilele în care

am să mă simt fericit

am să-i las prăjitură şi

dacă e cuminte

poate am să-i las şi

puţin vin

Dumnezeu are chipul meu

într-o noapte

în cel mai profund vis

dintre toate visele mele

am văzut Începutul:

Dumnezeu are chipul meu

şi eu am chipul Lui Dumnezeu –

suntem una şi aceeaşi Fiinţă:

iubim împreună şi

urâm împreună

într-o dualitate revoltătoare

laică şi religioasă deopotrivă

oricând eu mă pot duce în locul Lui

şi El poate veni în locul meu

pentru că locuim în aceleaşi trupuri

şi în aceleaşi iluzii despre ce ar putea fi

eu sting lumina acum în cameră

pentru că e târziu şi trebuie să dorm

şi odată cu mine se duce şi El la culcare –

nu e adevărat că Dumnezeu nu doarme!

la câte are pe cap

mă şi mir că nu a înnebunit până acum

şi nu a intrat în concediu medical

acolo

în lumea Dumnezeilor

din care facem parte şi noi

când scriu poezie

când scriu poezie parcă rup

bucăţi de carne din mine

fiecare vers e ca o muşcătură adâncă

a unui animal sălbatic –

aproape că ţâşneşte sângele

într-un carnagiu îngrozitor

al ţesuturilor care mă ţin în viaţă

din când în când

mă opresc şi aştept

ca la semafor

să văd cum se mai simte Poezia –

dacă trebuie să-i fac respiraţie

gură la gură sau dacă

pot s-o păstrez

în continuare

ca metresă

cât m-or mai ţine

balamalele

aburul descria îngeri

eram în bucătărie în timp ce

mâncărurile fierbeau în oale

iar aburul descria îngeri

sau draci pe pereţi

care se tot strâmbau la mine

atunci ai intrat tu pe uşă –

doar pe jumătate –

un sân îţi rămăsese agăţat

în trecut – cred că era cel de care ziceai

că e mai mic decât celălalt –

s-a rupt de tot până la urmă

şi a rămas acolo în tocul uşii

iar tu ai venit la mine cu un sân rupt

şi cu viaţa făcută vraişte

şi ai avut pretenţia să te iubesc

fără să vezi că deja eu fugeam

tot fugeam de tine

iar tu vorbeai numai cu pâlpâirea

care rămăsese după trecerea

sufletului meu

ca o cometă

prin viaţa şi viscerele tale

nici nu mai sunt

şi poate că nici tu nu mai eşti

doar ni se pare

© 2007 Revista Ramuri