Sub redacţia poetului Vasile Barbu din Uzdin, Serbia, la Editura „Tibiscus” apare, în 2011, cartea de versuri Orpheus a autorului vâlcean Gheorghe Puiu Răducan, ediţie în limbile română, franceză, engleză şi sîrbă avînd, în total, 131 de pagini cu versuri bine ticluite şi prefaţate de Florian Copcea, un alt împătimit al poeziei şi frate, totodată, cu Dunărea şi cu munţii înconjurători.

Cităm din prefaţa intitulată „O geografie a inimii sau despre un poet încrâncenat”: „Regăsesc - în poemele adunate din cioburi de clepsidră - o panoramă a creaţiei sale, poetul fiind mereu preocupat de temele omniprezente, şi ele culese, din istoriile clipei pe care o trăim şi ale lucrurilor înconjurătoare, împovărătoare. Modernitatea şi uşurinţa cu care accentuează reflexele (deşi ar trebui, uneori, să le controleze) confirmă, dacă mai era nevoie, avatarurile unui poet calofil, receptiv, mai ales, la rănile provocate de realităţi lirice repetabile: «ACUM/ când vârsta tăcerii/ îşi înnoadă puterile,/ iar dăltuitorul / şi cel ce trage/ clopotul de limbă/ se întreabă:/ Ce facem cu omul...»”.

În cartea de versuri ce urmează celei de la Uzdin, Un Orpheus cu cartea-n mână, Editura „Silviana”, 2011, 160 p., prof. univ. dr. Florentin Smarandache - Universitatea Statului New Mexico, U.S.A. - în prefaţa intitulată „Poeme din sufletul nostru vâlcean”, face următoarele mărturisiri: „L-am întâlnit pe scriitorul Puiu Răducan pe Internet, dar am aflat din biografia sa că este din zona Bălceştiului, din satul Ţepeşti. Am trecut de multe ori prin Tetoiu, comuna sa, şi nu m-am gândit că s-ar naşte scriitori atât de prolifici şi pasionaţi care să descrie viaţa noastră vâlceană în mod natural, direct. Are în lucru un program ambiţios, ca orice oltean care se respectă: tetralogia poetică Orpheus..., antologii despre personalităţi vâlcene dar şi nevâlcene şi, mai ales, o istorie de peste 1000 de pagini intitulată „Istorie şi Credinţă” (cuprinzând, deocamdată, 2 episcopii, 10 cetăţi, 10 catedrale, peste 60 mânăstiri, peste 25 schituri, peste 30 de biserici din Eparhia Râmnicului, din eparhii româneşti şi din afara graniţelor româneşti, toate bisericile româneşti din Serbia, precum şi viaţa a 18 sfinţi...)”.

Poetul Florentin Smarandache a ales, de la Puiu Gheorghe Răducan, pentru Antologia Paradoxistă Internaţională, vol. VII, poemul „Iubito”; iată prima strofă: „Iubito,/ de vrei s-o ducem bine/şi să nu ne prindă tristeţea de mucegai,/când vorbeşti cu mine -/ să taci.../”.

Încheiem acest scurt excurs prin versurile lui Puiu Răducan cu urările transmise lui de către Florentin Smarandache: „Puiu Răducan este un poet format la şcoala vieţii, iar versurile sale curg limpezi, neartificial, spre inima cititorului. Cu ocazia împlinirii vârstei de şaizeci de ani, îi dorim: «La mulţi ani în Literatură»”.

Ne permitem să adăugăm, din cartea Păzitorul de vise, Editura „Lumina”, 2009, a autorului prezentat, un fragment din prefaţa semnată de academicianul Mihai Cimpoi: „În multe cazuri poetul Puiu Gheorghe Răducan a dovedit că are har şi un filon poetic care necesită exploatat. Îl descoperim pe poet când romantic, când îndurerat, când protestatar, când însingurat. Evident, toate aceste măşti fac parte din recuzita unui poet care, aici, îşi joacă la ruletă destinul”. Este, în fapt, în joc, vorba despre destinul fiecărui creator în parte. Doamne ajută...