Sub semnătura poetului Florin Costinescu a apărut, recent, un nou volum de versuri intitulat, foarte sugestiv pentru acest tip de lirism, Nuferi blestemând (Editura SemnE, Bucureşti, 2010). Cartea reafirmă un senzorial rafinat, cu accente elegiace, univoc dar profund, cu privirea îndreptată înspre «depărtările» dinăuntru, în deplină consonanţă cu vibraţia sufletească a autorului. Viziunea flamandă, racursiunile romantice, notaţia şi rondourile sentimental-melancolice recomandă o poezie de flux fiinţial consecventă crezului într-o poetică nepervertită de noxele contextuale. Sub „cupola” acestui exerciţiu creator se stratifică munţii de aşteptare şi linişte: „Intrasem sub cupola aceea fără zgomot/ întrucât nici îngerii nu m-au auzit preocupaţi fiind/ de îndeletnicirile lor milenare” (Cupola).

Volumul este însoţit de aprecierile lui Laurenţiu Ulici, Alexandru Condeescu, Constantin Cubleşan, Romul Munteanu, Costin Tuchilă, Ioan Adam, iar Eugen Negrici, cu îndreptăţire, conchide: „În esenţă, poetul ne pare a fi, în ce are mai reprezentativ, un elegiac cu o reflexivitate discretă ce se tulbură doar la chemările magicului şi ale simbolicului”.

Cu volumul de critică teatrală intitulat Metamorfozele Thaliei (Editura Ramuri, Craiova, 2010), Nicolae Petre Vrânceanu întregeşte seria comentariilor despre spectacolele susţinute de Teatrul Naţional „Marin Sorescu” timp de un deceniu. După Viaţa de cronicar, Simfonia muzelor şi Magia teatrului, autorul surprinde, şi de această dată, „ineditul perspectivei de abordare a sensurilor textului dramatic şi, de asemenea, noutatea ideilor subliniate de fiecare spectacol” pe scena Naţionalului craiovean. Apreciem incontestabilele contribuţii la evaluarea critică a transpunerilor scenice după opere dramatice de Cehov, Goldoni, Ibsen, Pirandello, Brecht, E. Ionescu, Caragiale, Marin Sorescu, dar şi Jean Genet, Ken Ludwig, Dragan Stankovic, Mihail Sebastian, Al. Kiriţescu, I. D. Sîrbu, Matei Vişniec etc.