Plantă fragilă, dar perenă, poezia încă mai atrage în trena sa uimitor de vie atâtea tonalităţi uman-creatoare şi energii luminoase cât pentru o îndelungă dăinuire spiritual-sufletească a lumii noastre antipoetice şi ultra-materialiste. Visând cu ochii larg deschişi spre anul 2021, când vrea să devină capitală culturală europeană, Craiova încearcă să cultive această fragilitate perenă între florile rare ale sesibilităţii contemporanilor noştri, găzduind aici prima ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie „Mihai Eminescu”, în organizarea impresionantă a Fundaţiei Europene şi a Academiei Internaţionale purtând numele marelui poet, diriguite de scriitorul Ion Deaconescu.

Aşadar, în perioada 24-26 septembrie 2013, „oraşul milionarilor, al negustorilor chiaburi şi al politicienilor pătimaşi”, cum mergea „faima băniei oltene” după spusele din 1943 ale medicului-scriitor Victor Papilian, şi-a arătat şi cealaltă faţă, «tăcută şi meditativă», de puţini cunoscută dar la fel de adevărată: „Există o Craiovă grăbită şi gălăgioasă, mereu la vedere … dar mai există o Craiovă tăcută şi meditativă, care mai rar îşi spune cuvântul. Dar atunci cuvântul ei cade totdeauna pe răbojul istoriei. Asta e Craiova cea adevărată!...”

Afirmaţia prozatorului interbelic se adevereşte, iată, acum, când oraşul de lângă Jiu a reunit cu ospitalitate scriitori de pe toate meridianele lumii, de la renumitul poet spaniel Justo Jorge Padrón (care mai venise aici cu trei decenii în urmă, invitat de la fel de celebrul Marin Sorescu), până la Istvan Turczi (Ungaria), Gaetano Longo (Italia), Nicolae Dabija (Republica Moldovă), Ioan Baba (Serbia), Theodoro Elssaca Abolid (Chile), Attila F. Balazs (Slovacia), Rodolfo Hasler (Cuba), Rade Siljan (Macedonia), Vincenzo Bianchi (Italia), Andri Simon (Ungaria), Nedeljko Terzić (Serbia), Adriano Doronzo (Italia), Dan Caragea (Portugalia), Sreten Perovici şi Sreten Vujovici (Muntenegru), Pio E. Serrano (Cuba), Viaceslav Samoshkin (Federaţia Rusă), Rafik Trimech (Tunisia), Nicu Ciobanu (Serbia), Victor Piraynen (Federaţia Rusă), Pavle Goranovici (Muntenegru), Gheorghe Cojocaru (R. Moldova), dar şi artiştii-interpreţi precum Attila Berka şi Zsolt Székelyhidi (fondatorii trupei de poezie şi muzică SPN Krú din Ungaria), Tudor Gheorghe (România), actorii Ilie Gheorghe şi Emil Boroghină (România), susţinătorii unor memorabile recitaluri din poezia eminesciană, cunoscutul dirijor Nicolae Botgros (R. Moldova). Alături de aceştia s-au aflat autorii craioveni Mihai Duţescu, Nicolae Coande, Paul Aretzu, Spiridon Popescu, Petrişor Militaru, Mihai Ene, Nicolae Petre Vrânceanu, Constantin Romulus Preda (cel mai tânăr participant la turnirul poetic) şi, bineînţeles, semnatarul acestor rânduri.

Cum era de aşteptat, marele premiu pentru poezie a revenit celui mai strălucit dintre mesagerii artei lirice prezentate aici, Justo Jorge Padron (Spania), prezenţă creatoare afirmată internaţional, pe care mai multe instituţii culturale, academii europene şi americane l-au propus deja pentru Premiul Nobel.

Bucurându-se de atenţia autorităţilor locale (Primăria Mun. Craiova, Consiliul Judeţean şi Prefectura Dolj), de receptivitatea unor instituţii precum Biblioteca Judeţeană Dolj „Alexandru şi Aristia Aman”, Muzeul de Artă, Muzeul Olteniei, Colegiul Naţional „Elena Cuza”, această primă reuniune internaţională de poezie la Craiova este, desigur, un semn al deschiderii spre „continentul sufletelor noastre”, cum inspirat a denumit-o scriitorul Ion Deaconescu, preşedintele instituţiilor organizatoare şi director al festivalului. Scriitorimea autohtonă nu s-a învrednicit, însă, pe măsura ideii de comunicare, rămânând, deocamdată, în expectativă, ceea ce nu micşorează cu nimic însemnătatea acestui prim pas, spre necesara noastră afirmare artistică şi culturală în lume. Iar Craiova are multe de spus în această privinţă.