De peste un secol, în plin centrul Craiovei funcţionează una dintre cele mai cunoscute instituţii din Oltenia: Biblioteca Judeţeană Alexandru şi Aristia Aman. Clădiri vechi, cu patină boierească, alături de alte construcţii noi, ridicate în ultimele decenii, atrag paşii multor trecători spre sălile de lectură astăzi modernizate, cu aerul lor tăcut şi auster, adăpostind de atâta vreme rafturile încărcate de cărţi. Casele familei Aman. Alexandru, fratele mai mare al pictorului Theodor Aman, fusese magistrat, exprimându-şi testamentar dorinţa ca Pentru cultura poporului din oraşul meu natal Craiova, îi leg biblioteca mea, precum şi toată colecţia mea de tablouri originale ale familiei mele, obiecte de artă şi toate mobilele. Cu astea să se înfiinţeze o bibliotecă liberă şi un muzeu pentru răspândirea cultului de frumos în sine
. Testamentul său din 14 noiembrie 1884, din care am citat şi care lasă a se vedea profilul unui om de o rară distinţei intelectuală, este susţinut şi de voinţa testamentară a soţiei sale, Aristia, exprimată astfel în 1901: Voiesc
ca în casele mele din acest oraş şi cu tot locul şi dependinţele lor din strada Kogălniceanu, Primăria Craiovei să înfiinţeze şi să întreţină o bibliotecă publică în etajul de jos, un muzeu cu o galerie de tablouri la etajul de sus al acestor case
.
Pe acest temei, de înaltă atitudine civică şi cărturărească, Consiliul Primăriei Craiova a aprobat, la 15 noiembrie 1908, regulamentul Fundaţiei Aman, cuprinzând secţiunile bibliotecă, pinacotecă şi muzeu, reunite în casele soţilor Aman. Inaugurarea acesteia a avut loc la 21 decembrie 1908 în prezenţa ministrului de atunci al Instrucţiunii Publice şi al Cultelor, Spiru Haret, şi a numeroase alte personalităţi ale locului şi ale vremii precum primarul Constantin M. Ciocazan, Nicolae P. Romanescu, gen. Petre Gigurtu, Ion G. Plessia, Iulian C. Vrăbiescu, Theodor Popescu (professor de limba română la liceul Carol, primul director al fundaţiei, urmat apoi de Ştefan Ciuceanu, professor de istorie la acelaşi liceu şi discipol al marelui istoric Nicolae Iorga, care avea o viziune modernă asupra menirii sociale a instituţiei, care nu trebuie să fie expusă funcţiunilor politice). Prestigiul de care s-a bucurat ulterior fundaţia craioveană este atestat şi de semnăturile în Cartea de Onoare ale personalităţilor marcante ce au vizitat biblioteca şi muzeul: Regele Ferdinand, Regina Maria, Regele Carol al II-lea, Prinţul G. Ştirbei, gen. Al. Averescu, Nicolae Iorga, Petre Antonescu, Mihail Dragomirescu, Ramiro Ortiz, G. Ionescu-Siseşti, Simion Stoilov, Gh. Ţiţeica, Ion Kalinderu, Lucian Blaga, Şt. O. Iosif, Victor Eftimiu, Marius Bunescu, Onisifor Ghibu, C. C. Giurescu, Tache Papahagi, Simion Mehedinţi şi alţii.
Fondul iniţial de carte al bibliotecii avea 2523 volume: lucrări de literatură, artă, filosofie, în limba franceză, germană şi latină, achiziţionate în perioada când Alexandru Aman îşi făcea studiile la Paris, sau cumpărate între timp. Acest fond avea să se îmbogăţească destul de repede, căci încă de la început Academia Română a sprijinit biblioteca să intre în posesia unor valoroase lucrări ale istoricilor şi filologilor români, ca Etymologicum Magnum Romaniae de B. P. Hasdeu sau Istoria Imperiului Otoman de Dimitrie Cantemir (ediţia din 1876). Acestora li s-au adăugat manuscrise, cărţi româneşti vechi, cărţi străine rare, ediţii bibliofile, autografe, legături de epocă, gravure originale etc.
Un capitol cu totul deosebit în devenirea instituţiei îl constituie numirea, la 1 septembrie 1921, a poetei Elena Farago la conducerea bibliotecii, ceea ce a făcut ca Fundaţia Aman să se afirme ca o prezenţă activă în viaţa culturală a oraşului, aici organizându-se cursuri de literatură şi de istoria artei, iar locuinţa poetei, din imediata vecinătate a corpului central, transformându-se într-un adevărat salon literar frecventat, între mulţi alţii, de scriitori ca Lucian Blaga, Ion Minulescu, Cincinat Pavelescu, Felix Aderca, Mihail Cruceanu, Nicolae Milcu, Al. Iacobescu, Eugen Constant, C. Şaban-Făgeţel, C. D. Papastate. Preocuparea sa constantă pentru completarea colecţiilor prin achiziţii şi donaţii a atras importanta donaţie a fostului primar al Craiovei, Nicolae P. Romanescu (cca. 4000 de volume valoroase prin vechime şi raritate), sau a scriitorului Caton Theodorian (peste 300 de volume cu autografele unor personalităţi ale culturii româneşti).
După cum se ştie, Elena Farago s-a bucurat de prietenia şi preţuirea unor oameni iluştri ca Nicolae Iorga, Eugen Lovinescu, Liviu Rebreanu, Mihail Dragomirescu, George Topârceanu şi i-a cunoscut, de-a lungul vieţii, pe Gh. Panu, I.L. Caragiale, Emil Gârleanu, Octavian Goga, Dimitrie Anghel, George Coşbuc sau Eustaţiu Stoenescu. Meritele creatoare i-au fost, de asemenea, răsplătite din plin, fiind laureată a Academiei Române cu Premiul Adamachi pentru volumele Şoapte din umbră şi Traduceri libere (1908), apoi pentru volumele Şoaptele Amurgului şi Din traista lui Moş Crăciun (1920), iar în 1938 primind Premiul Naţional pentru Literatură. Recunoaşterea i-a venit şi din partea Regelui Carol al II-lea, care i-a acordat poetei, în 1931 medalia Bene Merenti clasa I pentru merite literare, la propunerea lui Nicole Iorga, şi Ordinul Meritul Cultural, Cavaler clasa a II-a, pentru litere şi opera literare. În 1947 este declarată Cetăţean de Onoare al Municipiului Craiova pentru merite literare, culturale şi cetăţeneşti, fiind considerată o mândrie a oraşului nostru, o parte din gloria sa se răsfrânge şi asupra oraşului nostru, unde a creat aproape toată opera sa (Decizia nr. 6000/21 aprilie 1947). Cu toate acestea, în 1951, când era director onorific al bibliotecii, a trebuit să suporte persecuţia unor activişti ai noii puteri, ceea ce nu a diminuat nicidecum ecoul eforturilor sale în susţinerea unei adevărate dinastii a cărţii în destinul cultural al Craiovei.