De ce nu iubeºte Penelope Acruda bãrbaþii

Tânãra femeie lupta indiferentã cu mulþimea înfierbântatã scursã forþat dinspre Piaþa Universitãþii ca o lavã incandescentã scãpatã din presiunea craterului unui vulcan, direct pe bulevardul Magheru. Reuºi sã-ºi tragã o parte din suflet abia în faþa vitrinei dinspre bulevard a bijuteriei care fãcea parte din lanþul de magazine Benvenutto Cellini, locaþie aflatã la intersecþia Bãlcescu cu strada Batiºtei, la o azvârliturã de bãþ de Intercontinental. Spun doar o parte pe bunã dreptate, cãci restul tresãrise în mod dureros la vederea unei fantome. Dincolo de sticla vitrinei ce strãlucea în soare, se afla  chiar...

Che Guevara îi zâmbea galeº din cadranul unui swatch. Caramba! scãpã ea printre dinþii ce fãceau concurenþã micilor perle albe din urechi, singurele podoabe purtate cu plãcere. Un bandit fioros ºi totuºi, ce bãrbat! îl catalogã cu rãutate pofticioasã Penelope Acruda fãrã sã-ºi poatã desprinde privirea de pe chipul rebelului nãscut în Argentina, ce pãrea sculptat în aur. Fata stãtea þintuitã în mijlocul trotuarului, fãrã sã-i pese de ghionturile primite din belºug  ºi pe gratis de la participanþii mitingului antepreºedinte care o priveau fie cu dispreþ, fie cu milã. Maldito sea! Un bãrbat trecut de prima tinereþe dar îmbrãcat în haine elegante de firmã îi strecurã, gue verguenza,  în poºeta de moaºã pe care o purta cu neglijenþã larg deschisã, o bancnotã nou nouþã de o sutã de euro.

Fleþul rãmase ºi el pironit în mijlocul trotuarului cu faþa spre femeia care, fãrã voie, opunea rezistenþã ºuvoiului alungat de temperatura exagerat de ridicatã pentru sfârºitul de aprilie înspre berea promisã de organizatori. Dar, vãzând  împietrirea de pe chipul fetei, se îndepãrtã în grabã schiþând crucea pe care din lene a omis sã o facã în dreptul Bisericii Italiene pe lângã care abia trecuse. Un trecãtor atent la detaliile strãzii îi fãcu vinovatei un bine, prinzând-o de cotul stâng ºi trãgând-o mai aproape de vitrina bijuteriei. Penelope îi spuse un mulþumesc grãbit ºi continuã nestingheritã sã soarbã din priviri chipul doctorului Ernesto Rafael Guevara de la Serna.

Guantanamera... ºopti galeº divelor lascive din revistele de supliment sexicultural pentru gospodine þinute ostentativ pe braþul stâng trecãtorul cu pierce-ul stanþat în  bãrbie ce o atinse indiferent… mult prea tânãr sã fi trãit odatã cu melodia  auzitã de ea la picapul bunicului sãu. Ca ºi cum cineva ar fi vrut sã-i joace o farsã, frânturi din cântecul sfâºietor se auzeau ºi din Mercedesul negru ºi lucios oprit cu un scrâºnet de frâne nemþeºti la semaforul silit sã numere de la unu la ºaizeci ce tocmai îºi schimbase culoarea sub privirea furioasã a tânãrului vorbitor al limbii Hola. Când maºina demarã scurt, luând cu sine pe bãrbatul ce ºoptea printre dinþi un mentirosa adresat eternei Eve, Penelope Acruda rãmase singurã cu povara aruncatã nedrept pe umerii sãi firavi. Se trezi îngânând fãrã de voie: Yo soy  un hombre sincero...

Penelope îºi dorea din suflet bãrbatul aflat pe ceasul din vitrinã dar nu avea curajul sã intre sã întrebe preþul, ºtiind cã reþeaua de magazine Cellini nu era locul potrivit unde o biatã poetesã trãitoare din salariul sãu de secretarã sã-ºi facã cumpãrãturile. Oftã neputând sã-ºi desprindã privirea de pe chipul crud al bãrbatului cu barbã. Ce sã caute Che Guevara pe cadranul ceasului elveþian care fãcea parte dintr-un brand capita­list de succes? Pãrul, cãmaºa ºi barba revoluþionarului erau negre în contrast cu cadranul roºu ca focul al ceasului. Carcasa sa era din plastic galben, la fel ca ºi cele douã jumãtãþi ale curelei. Pe prima jumãtate scria cu litere roºii, cu galben Revolucion ºi pe cealaltã se lãfãia steagul Cubei libere.

Ah! Cuba femeilor cu dansul lor exotic ºi lasciv afiºându-ºi cu mândrie feminitatea ºi iubirile nãbãdãioase ce fãceau din bãrbaþi bieþi pioni pe o tablã incandescentã de nisip. A fost de ajuns un cuvânt ca amintirile sã dea nãvalã peste ea.  Cu câþiva ani în urmã a fãcut parte din delegaþia restrânsã de scriitori condusã de Gogu V. Purcãrete, preºedintele de atunci al Uniunii Scriitorilor, care a vizitat þara exoticã cãruia Ernest Hemingway i-a redat demnitatea de amantã cerând-o de soþie.

Într-un târziu, Penelope Acruda îºi desprinse privirea obositã de pe chipul bãrbatului care o fascina ºi pentru prima datã în viaþa ei se uitã cu interes la mãrcile de ceasuri atent aºezate în imensa vitrinã a magazinului Cellini dinspre bulevardul Magheru încercând sã le memoreze. Nu avea nici o noimã ceea ce fãcea ea, dar parcã alte acþiuni ale ei aveau ? Ceasuri Omega, Tissot, Rado, Breitling, Longines, Gucci, Calvin Klein îi fãceau cu ochiul din vitrina luxoasã. Vexatã de multitudinea de vicii lumeºti ce doreau moartea pãcãtosului ºi simþind cum umilinþa iubirii se întrepune între ea ºi lume se hotãrî sã plece, dar nu înainte de a-l saluta pe Il Comandante.

Viva Cuba Libre! i se adresã bãrbatului, un  adevãrat macho controversat, iubit ºi urât în aceeaºi mãsurã, cu amãrãciune Penelope. Pãrãsitã de starea de extaz, rãmase ca un balon roºu dezumflat neºtiind nici ea ce etichetã sã punã tristeþii învãluitoare ºi ucigaºã ca o mlaºtinã nesigurã. Poate sã aibã o biatã aurã comunistã de dragul bãrbatului cãzut pe câmpul  bãtãliei sale ipotetice apãrându-ºi principiile bune sau rele ºi a scurtei poveºti de iubire trãitã de ea în soarele arzãtor al Cubei totalitare, o Cubã atât de exuberantã în ciuda sãrãciei lucii din care nu poate ieºi. Ori poate sã-i dea o tentã capitalistã regretând mizeria cu care este pavatã anticamera lumii libere.

Este un ceas drãguþ având un preþ accesibil. Poate nu ºtiþi cã Swatch-ul este cel mai ieftin ceas bun, pãrintele sãu Nicolas Hayek a fãcut avere adresându-se celor prea sãraci ca sã-ºi permitã un ceas prost, o informã bãrbatul apãrut ca din senin. Fata era îmbrãcatã neglijent, distonând în mod neplãcut cu el, un adevãrat dandy în costumul negru, cãmaºã bleu uni, cravata în aceeaºi nuanþã, cu buline negre ce se bãteau sã ocupe locul de cinste, adicã cel în care trona acul de cravatã din aur alb cu un zirconiu cuminte. Sorin Procopiu, i se adresã cald interlocutorul sãu invitând-o galant sã intre în magazinul care o speria cu luxul întrezãrit printre dungile mate sculptate pe sticla cristalinã a vitrinei. Ha llegado el momento!

Gue hora es? întrebã dezorientatã Penelope dorind de fapt sã întrebe ce cautã ea în locul acela destinat favoriþilor sorþii. Fãrã sã-ºi dea seama îl urmã timidã pe tânãrul cu numele valului în care s-a nãscut, Sorin, spre intrarea de sticlã a închisorii moderne în care era încarcerat  bãrbatul care ar fi putut sã fie iubirea vieþii dacã ea ar fi avut norocul sau neºansa sã se nascã în timpul lui.... Sã lupte ºi ea rebelã sub faldurile steagului impus, proaspãt posesoare a unui creier spãlat cãlcat apretat dupã reguli de fier stabilite de el. Dar no importa, suma de fleacuri potrivite babelor plângãcioase. Ele reprezintã doar mici sacrificii ce i-ar fi dat dreptul bietei libelule care era sã respire acelaºi aer con El Medico.

În mod vãdit, Penelope Acruda a trebuit sã trãiascã mediocru suportând dragostea unor moluºte greþoase, fãrã idealuri ºi dorinþi, chiar dacã ele erau contestabile la curþi lumeºti faimoase. Penelope simþea cum valul de urã se ridicã din ungherele feminitãþii sale ascunse ºi creºte pe mãsurã ce îºi vedea soarta sa de libelulã fãrã noroc, sortitã sã-ºi ducã anii între pitecantropii plictisiþi ºi plângãreþi ce habar nu au de ce trãiesc bine ancoraþi în fuste negre prost croite, peticite ºi însãilate cu alb. Biete animãluþe ce îºi duc deceniile noroioase  târându-ºi neputinþele ºi gudurându-se dupã legi stabilite prin constituþii îngãlbenite de vreme, por un pocho de amor.

Sin amor ! În locul ei, gibonii cu care împãrþim coasta lui Adam primesc ceea ce li s-a repartizat... doar Sex ºi acela destinat cu zgârcenie acestor creaturi cu proiecþii hidoase pe cerul nopþii din care nu pot fi decupaþi decât cu picamerul. Vietãþi ce nici mãcar nu mai pot procreea, uscându-li-se seminþa în blugii jerpeliþi prea strânºi ca sã mai lase circulaþia sângelui dinspre inimã înspre cap ºi spre alte viscere însetate de el. Buburuze ºi cãrãbuºi plângãreþi, zburând în jurul orbitei lor pãroase, legaþi la ochi cu funii bej de prostie preþ de o noapte, ca apoi sã moarã devoraþi scârbavnic milimetru cu milimetru, bieþi masculi insipizi ai unor hrãpãreþe Cãlugãriþe.

Cã ce altceva este ea, Penelope Acruda, decât o libelulã îmbrãcatã anost, cu o fustã lungã neagrã din tercot ieftin fãrã de tiv, cine mai are vreme acum pentru toate fleacurile, înfloratã din belºug cu petale suprapuse viu colorate încreþitã pe rejanºa albã, cã aºa a vrut creatorul sãu.  Maldito sea, creator! un biet croitor din piei de cloºcã, care îºi ducea veacul pe strada Lipscani vânzând tot felul de þoale insipide, incolore, inodore unor intelectuale modeste aidoma ei. Peste fusta clopot avea un tricou imbatabil mov, larg ºi ºleampãt, modelul acela simpatizat de bãrbaþi, fãrã sâni ºi lung ca o zi de post, ce îi acoperea generos lipsa rotunjimii posterioare.

O geacã de f⺠negru cu capiºon ºi nasturi din plastic transparent îi completa în mod fericit, cum se spune la marile prezentãri de modã, þinuta minunatã. Fãrã îndoialã cã dacã ar participa la concursul Miss Libelula Univers, Penelope Acruda ar avea mulþi sorþi de izbândã. Perdoname, fata poet  asorta la poºeta trabant, ce nu stãtea închisã din cauza prostiilor pe care le îndesa cu aplicaþiune,  o  pereche de saboþi din lemn, modelul subretã, pe care îi trãgea cu lene dupã ea bucurându-se de reacþia promptã a pipiþelor bine îmbrãcate, cu þinute perfecte, cumpãrate de la boutique-urile din strãinãtate, concurenþã ce se dãdea rapid la o parte îngreþoºatã de þinuta sa. Cireaºa de pe tortul Penelopei era perechea de ochelari cu rame negre ºi lentile groase ºi foarte mari, care îi consfinþeau  aerul de libelulã. Atâta efort meritaþi din partea mea canaliilor gãunoase ce sunteþi! era mesajul pe care îl transmiteau obiectele personale ale tinerei poete aflate pe punctul de a-ºi pierde poezia. Pentru cine sã mã fac frumoasã în acest început de mileniu trei care ºi-a devorat  eroii ºi ne-a aruncat în groapa cu lei gestionatã de imbecili imberbi ce se pregãtesc sã prindã racheta spre Calea Cratiþei Lactee. Pentru cine sã-mi vopsesc blond laþele lungi ºi încreþite de mama naturã ºi sã mã fardez ca o aguridã rãscoaptã? se întrebã ea dureros de prozaic la doar un ceas de fericire. Por gue?

 Penelope Acruda se trezi cã îl urmeazã docilã pe bãrbatul care îºi luase în serios munca de muritor, ridicând-o la rangul de vocaþie. Femeia pãºeºte alãturi de aºa-zisul Sorin în paradisul ceasurilor, nedorit de ea la ora douã ºi zece minute. Dar merita Che Guevara atâta sacrificiu din partea femeiuºtei rebelde, sechestratã în pupa sãrãcãcioasã în care s-a încãtuºat cu bunã ºtiinþã, riscând sã nu fie dibuitã niciodatã de ochii din sticlã fumurie ai argaþilor iubirii ca apoi sã se ofileascã þipând asemenea furilor: Prindeþi iubirea! Sin duda... îºi riscã ºi giulgiul de fericire pe care semenii sãi socotiþi nemuritori sunt dispuºi sã i-l întindã anemic cu mii de braþe false.

Si. Se va lãsa ademenitã în regatul în care este invitatã simandicos sã intre ºi va descinde acompaniatã de þipetele amestecate ale mulþimii. Jos Preºedintele! strigau cei de pe Calea Victoriei. Jos Parlamentul! rãspundea ecoul celor cantonanþi la Universitate. Cum se poate sã zacã indiferent senior Che pe cadranul purpuriu al unui Swatch fãrã sã scoatã pistolul mitralierã ºi în pas de marº sã li se alãture? Dar de partea cui? Este adevãrat cã rebelii de catifea se luptã doar cu sticlele de bere primite dupã mitingul regizat de maeºtrii  scenei lirice. Totul va ieºi ca la carte. Fiecare îºi ºtie locul ºi ceea ce este important pentru o zi de joi: No falta nadie.

Doreºte din rãsputeri sã-l priveascã pe Sorin în ochiul de zirconiu al acului de cravatã atunci când el va deschide cutia în care neodihneºte Che Guevara în spatele chipului sãu de pirat de Cuba, Peru, Ecuador, Bolivia, ºi unde spiritul sãu tulbure este blestemat sã nu-ºi gãseascã liniºtea. Sã punã mâna, spre stupoarea lui Sorin ºi a clienþilor ce îºi aºteaptã cuminþi rândul sã dea socotealã... pe Senior Che,  sã-i simtã chipul colþuros prin geamul de sticlã al Swatch-ului. Porii pielii sale dornice de a fi mângâiatã de un bãrbat adevãrat ºi nu de turtiþele roz ºi dulci care nu ºtiu ce înseamnã patima ºi iubirea unei femei dezlãnþuite se dilatã ºi contractã pofticioºi fãrã sã  cearã voie Curþii Constituþionale... Que lastima!    

Por disgracia, Penelope chiar nu are pentru cine sã se dezlãnþuie frenetic, pãrãsindu-ºi ca pe o piele de cerdo morga de frigidã autentificatã la Notariatul Amantelor Înscrise Pe Lista De Aºteptare A Unui Loc Liber. Locul Liber putând fi însurat ori doar cuplat, de preferinþã tânãr ori foarte bãtrân. În ambele variante fericite sã fie om... de afaceri, politic, de presã. Poate sã fie chiar un om de... artã, dacã lucrul acesta înseamnã Ministrul Culturii, Preºedintele Uniunii Scriitorilor, al Asociaþiei Scriitorilor, Directorul Muzeului Literaturii. Dacã eºti foarte disperatã poate fi chiar ºi un director de editurã, de revistã, de teatru, ori chiar un banal ataºat cultural.

Nu este nici un secret cã nu se mai poartã oamenii de bine, domniile lor fiind prea pauperi pentru orice gust. În speranþa cã va veni ºi pentru ea anotimpul iubirii, fie prin repartiþie direct de la centru, fie prin bunãvoinþa unor funcþionari coruptibilo-conºtiincioºi, ea poate sã-ºi desfãºoare între timp activitatea de libelulã prim a societãþii civile. De exemplu, Penelope Acruda ar putea sã îngroaºe rândurile mitingarilor fie ante fie pro preºedinte.  O bere,  un mic, un ciolan cu fasole vor primi toþi combatanþii... cãci ciolanul cu carne s-a dat imediat dupã alegeri. E drept cã mai mult de o bericicã nu poþi sã ai pretenþia sã primeºti, þara este sãracã...

Despre Il Presidente se vorbeºte ºi se scrie ca despre un om cu vânã. Fata a citit despre un alt român cu vânã   într-un almanah post-revoluþionar, grãbit sã aducã în atenþia cititorului chestii picante interzise decenii la rând. Vânosul nu era altcineva decât Terente ºi el un fel de rege a românilor ce lua bogãþiile de la oligarhii de baltã ºi le împãrþea sãracilor autentici în acele vremuri. Crud ºi rãzbunãtor pe cei avuþi, dar respectând legile evropene de atunci, rãpea din când în când câte o bogãtaºã învãþând-o cu urã ce înseamnã dragostea de pirat. Aºa înrobitã o returna bogãþiei unui soþ bãtrân ºi... dorului. ªi acum vâna lui Terente se aflã fãrã îndoialã într-un borcan cu formol pe rafturile Muzeului De Curiozitãþi Umane.

Dacã nu ar fi fost urmãritã în mod fatal de o lene filozoficã, ar fi putut sã rãspundã avansurilor amoroase ale lui Ninel Sturdza, eternul ei curtezan, secretarul literar al trupei Vox Troxancenius. Dar ar fi fost pãcat sã renunþe la prietenia lor din copilãrie în favoarea unei poveºti leºiatice de iubire. Aºa cã dragul de Ninel s-a însurat în final cu actriþa Suzana Tarami, prietena lor comunã ºi cea care primea rolurile cele mai interesante în piesele în care binevoia sã joace. Prietenia lor a decurs bine pânã într-o zi, când asistând la o scenã bine interpretatã de Suzana, de data aceasta dintr-o piesã adevãratã, Penelope Acruda a încetat vizitele în casa soþilor Sturdza.  

Actul final al vizitei sale a devenit unul dintre cele mai neplãcute momente din viaþa ei. Stãteau toþi trei la una botella de vino în sufrageria boiereascã moºtenitã de Ninel din partea bunicii paterne. Suzana a fost cea care a insistat ca Penelope sã vinã sã-i admire haina de castor pe care preafericitul soþ i-o fãcuse cadou rãsplãtind iubirea în care proaspãta soþie, fostã amantã de ani buni, îl scãlda înecându-l. Deodatã Suzana i se adresã lui Ninel, care tocmai le fãcuse o invitaþie la restaurantul La Vida Loca:  Pisoiaº, ce ar fi sã cureþi niºte cartofi aºa cum numai tu ºtii sã o faci ºi sã ne pregãteºti ceva bun mie ºi prietenei noastre Penelope.Nici pânã în ziua de azi tânãra poetesã nu ºi-a dat seama de ce s-a simþit atât de prost, încât în momentul urmãtor s-a ridicat fãrã sã îºi cearã scuze ºi a plecat din casa lor. Dintr-o datã, dupã atâþia ani, a vãzut-o pe Suzana aºa cum era de fapt, o femeie puturoasã care profita cu neruºinare de sentimentele lui Ninel. Iar el nu era altceva decât un tãntãlãu ce se lãsa abuzat ºi care fetei îi producea greaþã ºi rancoare. La o sãptãmânã ea a plecat în Cuba cu delegaþia de scriitori ºi un timp ºi-a putut scuza lipsa de la agapele Suzanei. A suferit un timp, îi lipseau întâlnirile de la Casa Vernescu ºi de la Muzeul Literaturii care se terminau pe strada Zece Scaune, unde avea Ninel casa moºtenitã tot de la bunica lui, Marieta Sturdza.                        

Rãcoarea magazinului primitor a surprins-o plãcut. Dar Penelope Acruda se smulse cu greu din amintirea dureroasã a prieteniei apuse. Este adevãrat cã a pãstrat aparenþele afiºând o bucurie de nestãvilit când se întâlnea cu Suzana ºi Ninel. Pe el chiar îl iertase pentru prostia de care dãdea dovadã în relaþia lui maritalã. Mai greu era când trebuia sã mimeze vechile sentimente faþã de Suzana. Între timp a gãsit tot felul de subterfugii care explicau onorabil lipsa ei din casa Sturdza. Acum, stând aplecatã deasupra tejghelii elegante admirând chipul lui Che Guevara, ºi-l închipuia curãþând cartofi pentru iubita lui care tocmai îl rugase pisicindu-se...

Ba mai mult, vedea aievea cum seniora Azucena îl roagã pe Senior Che care tocmai se întoarse dintr-o acþiune cu rebelii ºi îºi curãþa Kalaniºkov-ul cu o bucatã de piele de cãprioarã. Azucena stãtea tolãnitã în hamacul atârnat de creanga unui chiparos, întrebându-se îngrijoratã în ce ape se scaldã stãpânul sãu. Vãzându-i privirea pofticioasã oprindu-se pe bustul creol ºi plin de dorinþe, prinse curaj  adresându-i-se: Dueno, nu ai dori.... Rãspunsul nu se lasã aºteptat. Si, muher, con gran placer. ªi apucând Kalaniºcov-ul ce strãlucea de curãþenie, îl descãrcã în pieptul zãpãcitor de minþi ce îl aducea în fuga cea mai mare din cele mai îndepãrtate zãri, acasã.

Gue diablos. Penelope Acruda, care nu este decât o poetesã firavã mustind de sensibilitate în zilele ei bune, îºi dã seama cã nepregetat va trebui sã viziteze un psiholog care sã-i explice de unde îi vine dragostea fulgerãtoare pentru bãrbatul crud asupra cãreia stãtea aplecatã de mai bine de  un cuarto ºi toate aceste nebunii sângeroase în care eroina leneºã era înlãturatã în mod violent, fãrã drept de replicã, de pe scena liricã a... ªi-o închipuia pe Suzana zãcând într-o baltã roºie ca amapola ºi pe bietul Ninel aplecat asupra ei întrebându-se din ce piesã a luat acel final sângeros ºi dacã ar trebui sã o urmeze în infernul puturoºilor, ori ar fi cazul sã se predea poliþiei.

Penelope se smulse cu greu din momentul sãu monstruos de iubire consumat pe tejgheaua bijuteriei Cellini, de faþã cu fetele ºi bãieþii ce deserveau clienþii. Sorin era în coasta ei atent la reacþiile fetei ciudate care nu îºi putea desprinde privirea de pe cadranul ceasului Swatch. Costã doar o sutã de euro, îi veni el în întâmpinare.  Lo siento mucho. Din pãcate am pornit de acasã fãrã de bani, îi rãspunse stânjenitã fata privindu-ºi geanta prin care ºtia bine cã suflã vântul. Rãmase consternatã la vederea bancnotei de o sutã de euro ce se lãfãia obraznic pe patul de cãrþi ca o povarã dulce. Era semnul  ceresc care  îi dãdea dreptul sã-l ia pe Che, acasã. Adelante!

La culpa es mia. Mi nombre es Huan Seldado, se prezentã nonºalant domnul trecut de prima tinereþe ºi bine îmbrãcat care intrase nesesizat în magazin, ba mai mult fãrã ca ei sã observe le urmãrise atent conversaþia. Penelope Acruda înþelegea ºi mai puþin decât Sorin Procopiu, care vãzuse cum bãrbatul cu numele Huan îi strecurase fetei bancnota de o sutã de euro în poºetã pe când ea stãtea gurã cascã afarã în faþa vitrinei. Tot nu înþeleg ce doriþi de la mine, se întoarse uºor arþãgoasã tânãra cãtre bãrbatul zâmbind curtenitor, fãrã sã-ºi ascundã bucuria cã o vedea la braþ cu Che Guevara.

Am fãcut un pariu de zece mii de euro cu cel mai bun prieten al meu Jesus Aldomiro. Vom da fiecare dintre noi câte o sutã de euro la cea de a nouãzeci ºi noua femeie pe lângã care vom trece pe bulevardul Magheru. Va câºtiga cel al cãrui subiect va cumpãra fie Swatchul cu Che Guevara, fie Swatchul  Dada. Am câºtigat eu. Verdaderamente. Spre ºansa mea, aþi cumpãrat unul din ceasurile puse la bãtaie. Tânãra cãreia Jesus i-a stecurat euro în camisa ºi-a târguit cosmetice spre regretul lui. Vamos, i se adresã Penelope lui Che Guevara al ei,  am trãit destule emoþii pentru o zi. Nu aº suporta ca domnul acesta straniu, care împarte bani pe stradã femeilor neiubite,  sã mai facã un pariu cu necunoscutul. Nunca mas!