Îl iubesc pe Armand de peste…o sutã optzeci ºi cinci de ani, remodelându-mi din ruine castelare, eul…ºi în ciuda senzaþiei stranii cã de un minut jumãtate… nu mai ºtiu cine sunt… Aº putea fi Aristhu cel indecis, desemnat prin vot secret de Societatea Mondo Isterica sã declanºeze în van un arc uzat de alþii… sau Tomassa care fãrã voie atrage ca un magnet… ori, Mãria Sa, Cleo, peºtiºorul zgubilitic vibrând dogmatic din aripioarele ce nu i se cuvin… La fel de bine, aliniatã în rând cu nemiraþii lumii, aº putea fi zãritã în blãniþa neagrã a motanului ce se autodefineºte cu aplomb ºi emfazã nedemocraticã drept Motanul Treci Strada Dacã Îþi Dã Mâna.

Sub numele de Mariatereza aº aparþine anonim neprihãnitã de Clubul Fiarelor Ce Luptã Împotriva Petelor… Solare, organism afiliat Miºcãrii Internaþionale Neofeministe, cu sediul la... Bruxelles, ca toate organizaþiile majore vãdit respectuoase, având cotizaþiile plãtite riguros ºi la timpul cuvenit cu un card perfectamente valabil. Dãrile sunt aspirate grabnic ºi hulpav de burta dragonului cu zeci de capete în…. conturile saci fãrã fund ale noului organism re-creat în vidul de putere ameninþãtor ca veºnicia, sperând sã învie... sub numele de: Partidul Vieþuitoarelor Ce Nu Pot Fi Înghiþite.

Diluându-mi esenþele ºi cu riscul sã-mi pierd în oceanul planetar ºi un procent…TVA-tic din dulceaþa care mã urmãreºte ca un cãþel vesel ce dã din coadã în avans ºi fãrã sã cearã garanþii, aº deveni în timp, cu seriozitate aplicatã, un cocteil amar Valeria-Victor. În atare condiþii, cititorule drumeþ, un cobai pe cale de dispariþie, dar, protejat cu gingãºie ºi drãgãlãºenie de legea opt din anul... acolo unde îþi duci veacul, în Rezervaþia Vitrinã A Celor Indobitociþi Cu O Mie Una De Minciunele Hap, decât sã îþi propui sã afli cine… se ascunde strategic în trupul meu, mai bine, în numele legii renunþã nesomat, scurtcircuitându-þi neuronii de rezervã, la o durere de cap atipicã ºi cu urmãri ºtiute ºi nerecomandate de nici una din emisiunile preþioase la care eºti invitat sã participi în direct.

Lumea realã ºi vioaie ferecatã în mod strategic într-un Algocalmin-Fiolã, minunat plasatã pe a sa orbitã saºie, dãruitã de înºiºi… ei, stãpânii lumii, te aºteaptã… poate cu mult soare, un sor ce spre norocul nostru nu ia încã în serios rãbufnirile stufoase ale omenirii la adresa domniei sale… ori cu ploi reci ºi nesfârºite, adevãrate pietre de încercare pentru uzul raþiunii... Din când în când eºti poftit, în silã, la masa grea de… cârnaþi antonpannieni. Nestingherit poþi admira din stal, alaiul nesfârºit de femei - cãrora nu le pasã de frumuseþea lor pe care o calcã semeþe în picioare, zâmbind din revistele pentru adulþi imaturi, citite cu nesaþ didactic de elevi dimanieni - ºi bãrbaþi musculoºi bronzaþi în solarii unisex.

Te mai aºteaptã, ca pe un Homo Sapiens and Godzila, un foc de artificii zgomotos, ce deseneazã pe cerul nopþii formele grobiene ale fericirii umane scump plãtite, invers proporþionalã cu durata ei… fum destinat celor nesãþioºi sau… flãmânzi care… orbiþi de fastul sãu nocturn, sã alerge prost cãlãuziþi ºi amorfi… cãlcând prin gropi în marºul lor voios… în cinstea unui întâi mai, zi internaþionalã a celor ce ar trebui sã munceascã. ªi de ce nu?... un nou cod fiscal zâmbind strâmb asemeni unui... serial neimpozabil îndrãgit... fãrã final.

Consoleazã–te, amãgindu–mã, cã a fost prescris pe cozile fumegânde ale stelelor ce se sting fantomatic, sã ne redescoperim într-o zi banalã de… Nu! Nu o sã-þi fac pe plac nici þie, nici Împãratului Portocaliu Cu Mici Irizãri Negre, divulgând numele zilei-erou! Ea - cea predestinatã sã ne tãvãleascã alene ºi la întâmplare prin grohotiºul cotidian - scoate ºãgalnic limba la noi, biete ºniþele atotºtiutoare, arareori vieneze... nesãtulã de periplul nostru bicolortridimensionat, prin infernul existenþei. Visãm imberbi la zilele ºocante ce curg besmetic, ascultãm în surdinã murmurul lumilor paralele ºi apoi speriaþi de umbra punctului final, ne grãbim sã sãlvãm, de pe focul prometeic, ciorbiþa sãracului cu duhul. ªi cu toate pãcatele lumii... nu suntem, nici eu, nici tu, suflete de pãpãdie!

Cu ciudã cã a întârziat la întâlnirea programatã în vis…Visul de ieri noapte... deºi nu era primul de acest fel, îl avusese ani întregi, dar spre deosebire de alte dãþi, necunoscuta nocturnã ºi-a ridicat vãlul ºi el a putut, în sfârºit, sã-i vadã chipul. O femeie care aducea cu… Mariatereza, fetiºcana pe care nu a uitat-o... Nu era el un Don Juan în sensul modern al cuvântului dar ºi-a permis femei la care puþini bãrbaþi ar fi putut avea acces. În vis, ea era o femeie corpolentã, roºcatã, cu o piele albã, nefiresc de lãptie pentru timpurile noastre. Îi rãmãseserã în minte ochii ei verzi ºi cruzi …de viperã, aºa cum rareori vãzuse el în realitate. Pãrea masivã, deºi nu ar fi putut spune cã era prea grasã… dar… aºezându-o în tiparul iubirilor sale, rãmânea prea multã cãrniþã. Lui îi plãceau femeile mici ºi fragile pe care sã le salte cu uºurinþã pe braþe...

Dis-de-dimineaþã Armand se îmbrãcase aºa cum îi ceruse necunoscuta din vis: Vreau sã te îmbraci ca pentru munte… îi ºoptise ea poruncitor, cu pantaloni trei sferturi albi, ciorapi de bumbac, adidaºi albi, cãmaºã roºie, bretele gri ºi o beretã neagrã cu un vultur roºu brodat din mãtase. De unde sã aibã el o beretã atât de caraghioasã ca ºi cea indicatã de regina trufaºã ce-l vizita nocturn? Nici el nu ºtia de ce o ridicase pe strãinã la un rang atât de înalt, dar… fãrã niciun dubiu, îi aducea aminte de cineva… cu sânge albastru...

Nu era greu sã gãseascã în garderoba sa de om al muntelui îmbrãcãmintea cerutã de femeia din vis, mai puþin bereta buclucaºã. Se îmbrãcã în grabã ºi la ora cinci era gata, comandã specialã, mai puþin tichia ºi rucsacul. Înainte de a pleca spre mãnãstirea Piatra Scrisã, aºa cum i se sugerase în vis, a urcat înfrigurat la mansarda casei, moºtenite de la bunicul Septimiu, pentru a închide un oblon pe care vântul iscat din senin îl bãtuse cu putere toatã noaptea, spre mirarea sa. Cu o zi înainte, Armand verificase chiar el, plin de zel gospodãresc, toatã casa, începând cu podul din lemn masiv…

Scara din trunchiuri de stejar ce ducea înspre mansarda pustie… de când Aristhu, tatãl sãu a plecat… scârþâia din toate încheieturile. Era singurul loc al casei ce nu fusese renovat. Dupã multe ºovãieli, Armand Bart se hotãrâse în final sã o lase neschimbatã de dragul celor ce au locuit în ea ºi nu mai sunt… Recunoscu mirosul altor vremi pe care el le închisese definitiv acolo, la moartea bunicului sãu, venerabilul general Bart. O emoþie puternicã îl copleºi odatã cu umbra regretelor rãmase din copilãrie… De ce nu s-a nãscut el cu un secol în urmã, când viaþa avea o aromã aparte? Aceasta sã fie, de fapt, dorinþa tuturor neadaptaþilor în drumul lor sigur spre ratare!?!

Se trezi în faþa ºifonierului întunecat din prima camerã, obiect pe care nu-l deschisese din copilãrie, când se ascundea în el de fratele sãu, David, ca sã poatã visa în liniºte. Îl descuie cu emoþie ºi îngrijorare cã toate lucrurile acelea vechi se vor face scrum ºi se vor prãbuºi peste el într-un val de praf fin.Eroare! Veºmintele generalului stãteau atât de cuminþi aliniate ca pe vremea când Ieremia Popescu, plutonierul ºi majordomul sãu, le aranjase militãreºte, cu grijã ºi dragoste pe umeraºe ºi în sertare…ca pe niºte soldaþi în câmpul de bãtãlie.

Brusc oblonul se trânti iarãºi cu putere de zid ºi un fior straniu… cã ar mai fi cineva în încãpere, îi strãbãtu corpul. Închise cu grijã ºi respect, faþã de cei plecaþi, dulapul greu din lemn sculptat ºi se grãbi sã iasã fãrã zgomot din odaie, ca dintr-un sanctuar rece. Dar… nu va lãsa teama sã-l cuprindã tocmai acum când lucrurile din jur îi aduceau aminte cã este nepotul unui militar de carierã. Bunicul Septimiu s-ar rãsuci în mormânt dacã lui i-ar fi fricã de o stafie cãreia nu-i putea reproºa decât cã-ºi face rondul de noapte. Susþinut de curajul strãbunilor sãi, bãrbatul lovi cu putere în obiectul nezburãtor de care se împiedicã brusc, trezindu-i groaza… Stupoare!?! Fãrã sã-i pese de ºutul maradonic primit, la picioarele sale zãcea victorioasã bereta cu vulturul roºu… Nedorindu-ºi, fiul lui Aristhu Bart nimerise în miezul furtunii.

Privesc spre arãtarea întinsã pe gazonul tuns impecabil… Scena este luminatã feeric de farurile maºinilor ce trec nepãsãtãoare pe lângã noi. Vreau sau nu, eu ºi ea avem deja un trecut comun… cele câteva secunde care s-au scurs lent de când am oprit maºina lângã… îmi dau acest drept. Stau aproape de forma ciudatã, nãucit de þipetele sale stridente, cãrora liniºtea nopþii calde le dubleazã intensitatea ºi… nu ºtiu ce sã fac. Spectacol sinistru ce mã alungã ºi mã cheamã, prezenþa are nevoie acutã de ajutor. Sunt acolo eu, Armand, soldatul inert, care pentru câteva minute ar vrea sã dezerteze din prezentul ce îl preseazã sã ia decizii care, dintr-o omisiune nepãmânteanã, nu sunt înscrise în codul sãu genetic.

Ea este doar un contur neprecizat; eu, încã, o fiinþã umanã, dacã vreþi sã mã credeþi pe cuvânt, din ce în ce mai neputincioasã, un strãin în locul acesta ce nu este pregãtit, la ora zece fãrã un sfert, sã guste din potirul în care ursitoarele bune… Este firesc ca ºi în lumea lor, invizibilã nouã, sã existe cupe în care ele sã pãstreze cu sfinþenie…durerea. Mã apropii cât pot de masa diformã ºi nu ºtiu nici eu cum îmi vine în minte gândul cã acesteia îi lipseºte ca un dinte… dorinþa de a trãi. Închid ochii ºi mã concentrez, impunându-mi sã fiu pe aceeaºi lungime de undã cu locul in care mã aflu, ce îmi este deocamdatã ostil… Într-un târziu, încep sã vibrez… ºi apoi am puterea sã o privesc, sã o vãd aºa cum este, o sumã de rãni …

Distrofic emoþional cum sunt, caut sã mã detaºez de hohotele care se succed isteric atât de aproape, concentrându-mã asupra a ceea ce trebuie sã fac. O palmã zdravãnã ar scoate-o din starea de ºoc, dar palmele sunt, mai ales, pentru cei vii. Mã dojenesc pentru sentimentalismul adus din belºug de-acasã. Tulburat, alung grabnic din minte kilometrul douã sute optzeci ºi unu, ca pe o cifrã ce îmi este fatidicã ºi îmi întorc gândul la ea. Cãci, fãrã nici un dubiu, este o Ea, deºi, la început, am crezut cã este un animal lovit de o maºinã ucigaºã… Dar de unde vietãþi pe autostradã?

Toatã ziua plictisitoare de luni am avut o stare de… neliniºte creatoare, cum ar spune, privindu-mã ironic, bunicul meu, generalul Bart. Trecutul alungat în grabã venea neguratic peste mine, tãvãlug lent ºi insinuos ce voia sã niveleze totul în calea sa. Bulversat, am plecat în trombã de acasã, dornic sã salvez… sã mã salvez din avalanºa de amintiri ambigue, pe care am provocat-o fãrã voia mea, dintr-o prostie. Femeia aceasta ºi presimþirea cã… ceva mã cheamã imperios înspre ea se împletesc armonic. Sinistrã presimþire! Mã repliez…

Îi vãd pata de pe braþ în oglinda retrovizoare. ªovãi un moment. Aºa sunt eu, oricând dispus sã mã pornesc fãrã sã ºtiu unde mã îndrept. Încotro? O sã vã întrebaþi domniile voastre într-un târziu, nevrând sã faceþi un efort care sã vã consume prea multã energie intelectualã. Acasã! îmi sugereazã umbra zãritã, ce îmi aduce aminte de o fetiºcanã. Doamne! Dar fata fusese o flacãrã vie! Cum pot sã o asemãn cu strãina fãrã un trecut pentru mine ºi fãrã prezent pentru ea?

ªi, totuºi, semnul acesta gingaº, un mãr, l-am mai vãzut la Regina… Ce nume apãsãtor pentru o fatã vioaie ºi frumoasã ca ea! De unde, oare, o roºcovanã cu ochi verzi în sãtucul cu femei ºi bãrbaþi care nu ieºeau din tipare? Oamenii locului povestesc cã Anuca, mama ei, a avut-o cu bãiatul cel mare al lui Mihai Leibovici. Raul avea pãrul roºcat ºi ochii verzi… ºi stãtea, asemenea unei codane studioase, toatã ziua cu nasul în cãrþi. De altfel, el nu prea era vãzut prin sat, fiind plecat în strãinãtate, la studii. Cine putea ºti când i-a mâncat Raul fetia? Anuca rãmãsese grea… de râsul întregului sat.

Regina Anucãi, o poreclise un hâtru la claca mare…de la strânsul recoltei, din toamna anului în care s-a nãscut Mariatereza, aºa cum a trecut-o Emil Negruþiu, preotul satului, în registrul bisericii Sfânta Maria... ªi oamenii nu s-au obosit sã-ºi schimbe pãrerea despre Anuca ºi nici despre ea … Doar o Reginã are satul nostru !!! spuneau ei batjocoritori despre fetiþa sortitã sã creascã fãrã tatã.