Poeme
de Florica Bud
Zile de colorat
Strada acaju
mirese castane vând .
lipesc afişe zgribulite
pe strada acaju cea mai faină cale spre
pierderi sută la sută prigat
grăbită să nu aud
cum mă ajunge din urmă
hienă necruţătoare
răspunsul nemuritorilor mei
insularii veşnic ameţiţi
de aerul crud
al munţilor gutâi.
Ţipăt alb
nu bombei atomice cu silicon!
ţipătul alb ţâşneşte din izvorul vieţii
ascuns cu stângăcie modelată
sub sânul meu stâng
mare
iubitor de talanţi
risipiţi
asemeni spiriduşilor regali pe suprafeţe
rugoase
posedate sălbatic preţ de o rotaţie terestră.
Ziua înveşmântată în albastru
cea mai grea zi
dată în custodie de tatăl ceresc a fost
ziua înveşmântată în albastru.
tocmai ea fărâmă sclipitoare
smulsă over and over again
în ritmul tobelor vineţii din carnea zdrenţuită
de homo sapiens fossilis
parţial... înfrânt.
Argintiu fără pete
direcţia maghreb
indică zgubilitic spiriduşul argintiu
fără pete proaspăt întors de la un training
al băncilor de embrioni umani destinate
femeilor infertile momâi sterilizate de
prima ecuaţie ce aduce dileme şi
riduri majore încă din clasa întâi.
Cui prodest?
Auriu sangvinic
umbra ta
simandicos diamantină
memorează
protestele aurarilor
apuşi
pe derma ce păstrează trecerea
tatuată în formă de vultur habsburgic
infatuat prin înfometare
vampir ostracizat
în
refluxul aurului sangvinic.
Existenţă bej
fac primul transplant
care să mă repună
cu drepturi depline
pe orbita
aparent umană
de facto colorată în bej
singura acuarelă rămasă în
ceaslovul amanetat la
Corpus Ajustis Dilemus
loc de dat seama
şi uneori pentru favoriţii
fortunei
punct esenţial în
returnarea de vechi datorii
făcute insalubru în numele iubirii.
Transplant bordo
fac al doilea transplant
cel bordo
recompensa recompenselor
avizată prioripost
de îngerul ce încă mă păzeşte
de vini şi drepturi
fiinţă duală
suprapusă
muritorului cu lanţuri în van desferecate.
mă supun verdictului
guilty!
îmi fac harakiri
prin
prelungirea degetului arătător
uzat prin nepăsare.
Vietăţi bleumarin
resuscitez cu temeri de rece absolut
vietăţi bleumarin
vădit asfixiate de vremuri
ce tulburi au zâmbit lui edgar allan poe.
ajunsă prea devreme
pe vasul meu de lut
în contrapartidă
îmi pregătesc alene culcuşul.
adaug compoziţiei pe o temă dată
un sfert de aripă aflată în derivă
why not?
vor aproba cu sârg nebunii
programaţi pentru scrutinul doi.
sparg cu sârg un gălbenuş de ou
puţină sare
mătrăguna veacului
apa plânsă de la potop
când aprind silfidă focul şi adenică plâng.
Impact ciocolatiu
uitată la intersecţii de poduri cu vise
mai mult vegetală
impact ciocolatiu
reţin
baraj hidro cu combustie
internă în trepte
apa rămasă cu fast feciorelnic teribil de grea.
Galben de flamenco
oh! muritorule cu
timp parcurs
în grabă
opreşte zborul acestei
clipe cu miros galben de
flamenco
ce refuză
să mai iubească
spaţiul ferecat.
ea cea hărăzită să ne alunge
din grădina edenului
în tumultul hilar
biet coş de gunoi
oferit în dar omenirii dispuse
să tixească golurile cu orice altceva decât iubire.
|