| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Versuride Gabriel Chifufluviu mototolit pluteam şi azi spre focurile aprinse ale sânilor tăi, dar dar dar dar gheaţa alunecă pe patinatori, porţelanul ţine minte, o corabie de mărar navighează pe o mare de astrahan, labirintul dă o declaraţie că e linie dreaptă simpatică şi iubeşte simplitatea. hai Bonaparte spune tu cum la 19 brumar deputaţii te făcură tâlhar şi fură gata să te gâtuiască şi totuşi spre seară te aleseră consul în felul lor în felul tău. şi ce dacă. în coşul de gunoi aruncat un fluviu mototolit. barbarii se pitulaseră în prăjitura cu stafide. chiar trupul tău e descompus (de cine? ei, de cine !...) şi recompus într-o ordine aberantă. draga mea, asta e, iartă-mă că deviez. (1982)
pastel despre toamna care luminează cu un felinar drumul copacilor spre Persepolis, despre îmbrăţişarea ploii cu un triunghi echilateral, despre focurile care ard mocnit în carnea femeilor albe şi brune, despre aroma cozonacilor care doboară zidurile unei case de 84 de ani, despre vântul care se revarsă din cifra unu, despre motocicletele care iau lecţii de fluviu, despre un heruvim căruia îi cresc coarne şi despre mine însumi
suntem toţi mai îndelungi, mai scurte opriri ale luminii în loc. (1982) |