am întâlnit într-un tren o zeiţă îmbufnată.

în ochii ei: captive, două furtuni. şi

trupul: sub canadiana de fâş lumina evident

ca steaua Arctur.

altădată pe vânător l-ar fi prefăcut în cerb,

altădată ar fi locuit trei luni

în noaptea lui Hades

şi nouă cu Demetra-n lumină,

altădată din literele încâlcite ale sufletului meu

ar fi construit o propoziţie

cu zece înţelesuri. acum

călătorea într-un compartiment de cls. a II-a,

fuma ţigări fără filtru

şi cobora la Roşiori cu o valiză prea grea.

ah, cum să destup iar

izvorul acelor zile vechi din care şi ea

a fost izgonită?

dau drumul la duş şi afară începe să burniţeze.

închid uşa şi se deschide cerul.

pun discul la pick-up şi aud tusea fostului meu vecin,

pensionarul din B.

închid ochii şi mă văd în măruntaiele unei stele.

ţip şi tăcerea e desăvârşită.

şterg praful şi se coace pâinea:

circuite defecte,vraişte,

cabluri, artere rupte sau legate aiurea.

aprind veioza şi moare un licurici şi se stinge un astru.

se dau lupte în cer, sub pământ şi răpuşii

cad (numai) aici.

îţi întind un măr şi primeşti un pumn de argilă.

aud cu ochii, văd cu gura. mă mir

şi cresc apele Dunării, întreb şi cade o pasăre:

circuite defecte, vraişte,

cabluri, artere rupte sau legate aiurea.

în vârful unui ac stau cu un vultur şi cu un înger.

sub ochii mei litera alfa încet se schimbă

în omega.

departe, în zare, Dumnezeu arde în flăcări înalte.

au venit, sunt aproape plagiatorii furtunii,

delatorii arheului. Dumnezeu este scrum.

ei îşi freacă palmele mulţumiţi.

noi, ceilalţi, suntem toţi în vârful acului,

am încăput. un orologiu sălbatic ne prinde

între roţile sale dinţate.