|
Versuri
de Gabriel Chifu
La sfârşitul zilei
La sfârşitul zilei
trupul, simt,
atârnă greu.
E stricat, e greşit,
e mut.
L-aş face uitat undeva,
pe o bancă îngheţată,
cum laşi un ziar
pe care l-ai citit
din scoarţă-n scoarţă.
L-aş face uitat,
să-l găsească îngerii
când vin aici.
Să prindă ei părţile rupte
bătând în ele cuie de aur,
să-l repare ei, să-l repare,
dacă se mai poate.
Catren
Din trecutul meu vine o furtună mare,
din viitor vine o linişte mare.
Curând, se vor întâlni aici, în făptura aceasta
aidoma armatelor pe câmpul de la
Waterloo.
|
|
|