Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Versuri

        de Gabriel Chifu

Tu ai mutat munţii

Tu ai mutat munţii. Dar nu uşor, aşa, dintr-o poruncă,

la un semn,

doar cu o vorbă: să zici „Zburaţi!”,

iar munţii să te asculte vrăjiţi şi,

cu greaua lor alcătuire,

deodată chiar să se ridice-n zbor.

Nu. I-ai mutat altfel. Pământeşte,

nu zeieşte.

Ai luat piatră cu piatră, răbdătoare:

crâmpei, grunz, ţandără, sfărâmătură, tot.

Ai fost furnica neasemuită care

duce în spate fiecare fărâmă

până când muntele se-ntemeiază minunat

altundeva, în şes sau chiar pe ape,

întreg şi viu nălţându-se spre cer.

Da, eşti cea mai preţioasă, eşti diamantul adevărat,

cel care nu se vede.

Tu, alăturata mea, care ai ajuns să intri-n mine,

cu mine

făcându-te totuna.

© 2007 Revista Ramuri