|
versuri
de Gabriel Chifu
Un nou început
Ajută-mă. Din casa nepotrivită,
şubredă,
să plec odată.
Sfâşie-mi pielea asta
ce-mi ţine nefiresc
sufletul
sub lacăt.
Sfâşie-mi pielea: zăgăzuit,
nedescifrat,
să mă revărs.
Ca întunericul
ce umple seara brusc oraşul.
Ori doar să mă preling.
Precum
tăcuta cerneală
care se scurge grea şi rece
din călimara spartă.
|
|
|