Alegeri. N-am fost încă la vot, o aştept pe G., care e la Târgul de Carte, vom merge împreună după-amiază. Primejdia e mare, foarte mare. Toată atmosfera din ultimele zile, atmosfera străzii, vorbeşte despre ascensiunea lui C.V.T. Se pare că va trece în turul 2 la prezidenţiale şi va intra masiv cu partidul său în Parlament. Răul ne vine de la „ai noştri”, inconştienţi, dezuniţi până în ultima clipă în faţa primejdiei. Singura salvare a brumei de democraţie este, culmea, Iliescu. Mă tem însă de surprize şi mai mari, şi el să fie bătut. Ce-i de făcut? Nu ştiu.

Temerile s-au confirmat. A intrat C.V.T. în turul 2, la prezidenţiale, şi partidul său masiv în Parlament. Salvarea: Iliescu! Unii nu s-au dezmeticit nici acum, deşi spaima de V. e foarte întinsă. Până şi Doina Cornea s-a pronunţat în sprijinul lui Iliescu. Să vedem ce va mai fi.

Mâine, al doilea tur de scrutin. Sondajele ne asigură că Iliescu va câştiga, chiar detaşat, dar temerile că nu vor fi confirmate sunt mari. E un curent întins în „stupid people” pentru C.V.T. I-a tras după el pe mulţi iliescişti care înclinau spre extreme pur şi simplu, disperaţi, nătângi, zăpăciţi de ideea că tinereţea lui Vadim e oricum mai bună decât bătrâneţea lui Iliescu. Dacă se alege V., naţia se acoperă de ruşine, iar pentru lumea mea e sfârşitul.

Ieri m-a vizitat vărul meu brăilean, Marius Teodorescu. Sporovăia în felul lui divagant şi preţios şi totuşi m-a înduioşat, privindu-l în timp ce vorbea, nemaiînregistrând exact ce spune. Asemănarea cu tatăl meu este frapantă, acel aer al ramurii noastre greceşti. Dar şi el, ca şi mine, e grec numai pe jumătate, atât că el ştie greceşte. Altfel, bântuit de proiecte fantasmagorice. Vrea să înfiinţeze la Brăila o fundaţie culturală interetnică şi îmi propune să-i fiu preşedinte de onoare. Ce idee!

Ieri, zi tensionată în aşteptarea rezultatelor votului. Pentru prima oară în zece ani l-am votat pe Iliescu şi am aşteptat cu sufletul la gură să câştige. Orbirea unora dintre „ai noştri”: nu votez pe niciunul, sunt la fel de răi etc. Telefon enervant de la M.T., care întreabă aiurea ce să facă. Cum ce să facă, să-l voteze pe Iliescu. În niciun caz, mai bine moare etc. Ducă-se dracului! La fel amicul Al. St.: nici cu puşca în spate nu se duce la vot. Semnase totuşi apelul împotriva extremismului. De ce-l mai semnase?

A ieşit totuşi Iliescu şi nu Vadim, slavă Domnului. Orice s-ar întâmpla de-acum încolo, nu ne-am umplut de ruşine ca naţie.

Mâine plec la Constanţa cu Alex şi cu N. Prelipceanu, cu maşina. Pornim în zori. Tomis mi-a premiat Lumea criticului.