Din jurnal (2012)
de Gabriel Dimisianu
7 martie
Am vrut să recitesc ce am scris lunile trecute în acest caiet şi constat că textul e greu descifrabil. Dacă mie îmi apare astfel, altuia cum i-ar apărea? Este efectul faptului că, de la o vreme, nu scriu la masă, ci în pat. Dar şi pentru că scriu noaptea, deci nedormit, iritat.
Azi am avut o sumă de activităţi: şedinţă de Consiliu la U.S.R., dimineaţa, apoi am fost la radio să încasez un onorariu. La şedinţă am avut dintr-odată revelaţia că sunt cel mai bătrân dintre participanţi (eram vreo sută!). Au fost şi vremuri, desigur, când eram cel mai tânăr din adunări, dar asta se întâmpla demult, foarte demult. Confraţi văzuţi la trei luni odată, când se ţin consiliile, îmi apar, cu puţine excepţii, schimbaţi la înfăţişare, îmbătrâniţi, eu fiind însă cel mai îmbătrânit, cum mi se pare.
Am primit de la autori un teanc de cărţi nou apărute, dintre care unele simpatice, atrăgătoare. Dintre acestea, trilogia Amintirilor a lui N. Gheran. Ne reproiectează în lumea editorială şi literară din anii 50, 60, 70, cu protagoniştii ei de care azi cam toată lumea a uitat: editori, cenzori, redactori de reviste, slujbaşi în administraţia Uniunii, mediul nostru de odinioară, evocat cu umor şi vervă. Abia aştept să citesc totul.
9 martie
M-am întrerupt de la cititul cărţii lui Gheran, atras de altele. Azi mi-a adus Ciocârlie o carte, reflecţiile lui publicate mai întâi în România literară. Şi ea mă atrage. Am însă restanţe de lecturi mai demult începute, printre ele, o carte a lui Nabokov, din care am citit 400 de pagini. Are vreo 600. Este cam iritantă, dar nu stau acum să spun de ce.
Azi am ieşit mai mult, după cumpărături şi până la Uniune, să-mi încasez indemnizaţia. Am intrat şi în redacţia R.L., unde am asistat la o scurtă şedinţă. Am plecat, lăsându-l pe Gabriel Chifu cu tot restul. Potrivit noii înţelegeri, cu el şi cu N.M., cred că ar fi trebuit să mai stau, să ne uităm împreună pe paginile cu corecturi ale revistei, ceea ce nu am făcut. Rămâne pe altă dată.
E ora unu noaptea şi nici urmă de somn.
Am vorbit aseară, pe la ora 9, cu Mihaela Constantin. Ilie e internat la Municipal, plasat în aceeaşi rezervă cu confratele Gheorghe Grigurcu. Ei doi. Pot flecări oricât. Din păcate, Ilie e bolnav destul de rău. Oricum, sunt acolo amândoi.
|
|