Zi geroasă, zăpadă îngheţată pe sârmele de telegraf. N-am ieşit din casă de trei zile şi nici nu voi ieşi până pe 3 ianuarie. Sunt nemulţumit pentru că intru în noul an cu restanţe la scris. Dar se putea altfel? Citesc „clandestin” cartea şocantă a lui Duke (problemele evreilor în lume, ieri, azi, mâine). Negator neaşteptat al holocaustului. Nu face totuşi pamflet. O întoarcere pe dos a istoriei.

Din nou zi geroasă, dar cu soare. Am sfârşit de citit Duke, am început Patapievici. Încerc să repornesc lucrul la articolul despre Trubendal, romanul din 1946 al lui Virgiliu Monda. Scriu de la un timp despre cărţi cu sentimentul că mi-am epuizat formulările, că reiau ce am spus şi despre altele. Mai bine aş scrie amintiri, portretistică, de care unii mă îndeamnă să mă apuc. M-am obligat însă, faţă de mine, să scriu acest ciclu de comentarii despre momentul literar 1945-’48 şi trebuie să duc la capăt ce-am început. Ar mai fi să scriu despre romanul Soranei Gurian, Zilele nu se întorc niciodată, dar nu-l găsesc, despre Revolte de F. Aderca, de care am dat chiar între cărţile mele (a apărut în ‘45), despre nuvelele lui Petru Dumitriu (Euridice) şi despre Întâlnirea din pământuri a lui Marin Preda. După care o privire de ansamblu, câteva consideraţii asupra epocii, să spun ceva despre crizism, simptomul care anticipa viitorul proletcultist. Până atunci, producţia anilor imediat postbelici, de până în ‘48, ne apare bogată şi variată. Faptul reiese chiar din ce am arătat că apăruse în acel interval foarte amestecat, ciudat.

Azi, în sfârşit, ies, merg la redacţie, prima întâlnire din acest an cu confraţii, cu prietenii. Mă duc cu plăcere, ca de obicei, totuşi cu un ghimpe în suflet pentru că nu mi-am încheiat articolul programat să apară în R.L. De fapt, abia l-am pornit, o lungă şi anevoioasă pornire, un istovitor demaraj. Aceste începuturi dificile îmi epuizează energia, îmi taie suflul, astfel că scriu mereu scurt, din ce în ce mai scurt. De-aş scrie măcar bine.

Lucrez în continuare la nesuferitul articol şi pun dificultatea de a înainta pe seama oboselii generale a minţii mele. Simt asta şi mă neliniştesc. În ultimele zile, în vreo două-trei împrejurări, am constatat obnubilări ciudate, care mă pun pe gânduri. Fac încurcături. Am lăsat afară din pagini, la R.L., un desen dat de Maia Belciu spre a ilustra cu el un articol. Se referea la el în text, iar eu am uitat de el, l-am lăsat afară. Când mi-am dat seama că lipseşte, nu mai puteam face nimic. O să se supere rău când va vedea apărut articolul fără desen. Mă tem că simpatia pe care Maia mi-o purta, o voi pierde.

Mă îndrept spre a 66-a aniversare şi mi-e rău. De vreo două zile am dureri în jurul ochiului stâng, pleoapa de jos mi s-a inflamat, s-a înroşit, mă doare. Am fost la Fane Boeraş, marele oftalmolog şi prieten, care s-a uitat în fugă şi a diagnosticat: început de conjunctivită, la stângul şi puţin şi la celălalt. Mi-a prescris nişte picături. Mi-am picurat în ochi aşa cum mi-a spus, dar efectul, deocamdată, nu-l prea simt. Ba încă mai mult simt dureri. Dar mă doare şi capul, dar şi sângerez din nara dreaptă chiar acum când scriu. Am întrerupt scrisul pentru că sângerez. Astfel încep anul, sper să-l termin mai bine, să-l termin... La drum!