Ieri, scenă de senzaţie la România literară. N.M., scos din sărite de Radu Bogdan (în sfârşit!), strigă la el că, dacă nu renunţă la pretenţia de a face modificări, până în ultima clipă, la articolul paginat, acesta va fi şi ultimul care-i apare. Bietul R.B. buimăcit, şocat, dar şi decis să nu renunţe, să nu cedeze: – E important să fac modificarea, e foarte important. Nichi: – Nu e! Şi chiar dacă e, de ce o faceţi acum, la ora asta şi în ziua apariţiei? – Atunci renunţ la articol. Asta l-a scos din fire şi mai tare pe N.M.: – Cum să renunţaţi acum, să-mi daţi peste cap trei pagini din revistă? În fine, namila de R. B. a ieşit, bâlbâindu-se, nici nu aude bine, se întoarce, iar iese. Bineînţeles că m-a cuprins mila de el. Să nu i se facă rău, îmi zic, dar şi lui Nichi i s-ar putea face. Insuportabilul Bogdan scrie totuşi bine, dar e regele pisălogilor, o spun eu, care am întâlnit mulţi în 50 de ani de când mă învârtesc prin redacţii.

Inapetenţă totală de a scrie, chiar şi în jurnal. Sunt excedat de capriciile meteo, nu se mai încălzeşte, cred, niciodată. Teza încălzirii globale a climei, în epoca noastră, mereu vehiculată, n-are nicio bază. Nu se încălzeşte, ci se răceşte, mi-e foarte clar. Asta e!

Adineauri, m-a sunat Breban să-mi spună că Uricaru a demisionat. De-abia acum începe, la U.S., marele bal !

L-am convins pe N.M. (eu şi Alex) să candideze la preşedinţia U.S. L-ar avea ca principal adversar pe Cezar Ivănescu, omul cu ranga, susţinut de o parte din moldoveni. Sper să-l înfrângă, ce Dumnezeu! Breban aud că e furios că a intrat Nichi în luptă. Mergea la sigur că iese el preşedinte. Nu ştiu dacă va mai candida. Un insucces al lui N.M., totuşi improbabil, m-ar pune într-o rea situaţie, în primul rând faţă de mine, pentru că am insistat să candideze, ceea ce iniţial el nu avusese de gând.

O întâmplare cu Ţoiu. Acum câteva zile îmi dă telefon în legătură cu articolele lui şi îmi spune în completare: – Ştii că m-au ales la secţia de proză preşedinte, ce zici? – Ce să zic, mă bucur, înseamnă că te preţuiesc, mă bucur. Alaltăieri, veni la redacţie, eram eu şi Nichi: – Ce ziceţi? M-au ales preşedinte la proză, nu mă aşteptam, m-au votat. L-am firitisit din nou, la fel N.M. Ieri, la Asociaţia de Bucureşti, adunare cu biroul secţiei de critică şi ce aflăm? La proză Constantin Stan fusese ales, dar Ţoiu înţelesese că de el e vorba şi l-au lăsat în pace, să creadă asta. Prea se bucurase mult!