Din Jurnal (2001)

16 septembrie

De câteva zile omenirea fierbe, a avut loc atacul terorist din America, de proporţii nemaiatinse, cu mii de victime. Ce se va întâmpla, va fi război? Bieţii de noi, românii,  încercăm să ne aflăm în treabă. Declaraţii, solidaritate, slujbe în biserici, ne oferim sprijinul etc.

Totul  în gol, bineînţeles, nimeni nu ne ia în seamă, ca de atâtea ori.

20 septembrie

Ieri, la Comitetul  Director, se pune chestiunea premiilor speciale pentru 2000. Pe acestea, potrivit statutului , juriul U. S. le propune, iar comitetul le ratifică. Juriul, probabil pentru că nu-mi premiase Lumea criticului, mă trecuse  aici, în rând cu venerabilii Emil Manu şi Jean Grosu. Noroc că am fost la şedinţă. Am spus că nu pot să primesc, că, oricum, nu vreau premiu de consolare. Mici proteste de formă, nu e premiu de consolare, acceptă-l etc. Doar Uricaru m-a privit aprobator, sesizând penibilul situaţiei în care m-aş fi pus dacă acceptam. Ar fi fost să iau un premiu acordat (ratificat, mă rog!) de o instanţă din care făceam parte eu însumi. După şedinţă, Alex: ai refuzat 10 milioane! Era admiraţie în vocea lui, dar parcă şi compasiune.  Banii, ce e drept, nu mi-ar fi stricat, dar ce era să fac ? Mai bine, vorba lui Iliescu, sărac şi curat.

15 octombrie

Adineauri, telefon de la Ţepe. A fost în Ardeal, miercuri pleacă la Paris, deci nu mai avem când să ne vedem. Are multe întâlniri azi (luni) şi mâine. Poate mâine totuşi, când plec de la redacţie, să ne telefonăm, poate ne vedem scurt la o bere, pe undeva prin Piaţa Romană.

Aş vrea, desigur, să ne vedem, fie şi «scurt». Îmi pare rău că n-am apucat să-i citesc Maramureşul, luat cu atâtea altele.

17 octombrie

M-am văzut totuşi cu Ţepe, am citit şi două sute de pagini din roman, a treia piesă din trilogie. Lectură antrenantă, dincolo de alte calităţi. Umor, multă mişcare, personaje vii, o ingenioasă construcţie, cu toate că pare fără niciuna. Mă tem că totuşi nu va fi bine primit.

Ţepe şi-a creat pe degeaba multe ostilităţi, mai ales de când l-a atacat pe Liiceanu şi mai apoi, chiar fără niciun rost, pe Manolescu. Îi voi da cartea Luminiţei, sunt curios cum va reacţiona, după ce l-a făcut harcea-parcea pe Fănuş. Sper, pentru ea, că nu va proceda la fel cu Ţepeneag.

30 octombrie

Am fost la Cornu, sâmbătă şi duminică. G. a plecat de vineri cu Fane şi Daniela, urmând ca eu să vin sâmbătă dimineaţa cu trenul. Întâmplare stupidă: trebuia să cobor la Câmpina, unde Fane să mă aştepte cu maşina, dar eu am coborât înainte cu o staţie, la Floreşti-Prahova. De ce? Pentru că eram în ultimul vagon, n-am văzut în ce gară suntem şi, luându-mă după ceas, am crezut că am ajuns la destinaţie. Dar trenul întârziase şi nu eram încă în Câmpina. M-am tot învârtit prin gara Floreşti-Prahova până ce m-am putut urca într-un personal, şi el în întârziere, să-mi reiau drumul. Bineînţeles că Fane m-a tot aşteptat în Câmpina până i s-a urât. Nu înţelegea ce se întâmplă, iar eu n-aveam cum să-l anunţ.   Încurcătură, nervi de ambele părţi. M-am refăcut totuşi sufleteşte la Cornu, unde am dormit mult şi am mâncat la fel de mult.

1 noiembrie

Zi însorită, probabil ultima de acest fel înaintea răcirii care se anunţă. În Ardeal plouă, la munte deja ninge. Presimt stricarea vremii după durerea de cap care mă încearcă.

Ieri ar fi să spun că am avut parte de o zi bună. Am luat premiul Asociaţiei de Bucureşti pentru Lumea criticului, după ce nu l-am luat pe al Uniunii şi m-am recuzat de la Premiul special. Festivitate cu lume multă, premiaţii s-au îmbulzit care mai de care să vorbească, nu să mulţumească formal, ci să ţină discursuri. Eu m-am abţinut şi, la fel, N. Gheran, premiat pentru ediţia  Rebreanu.