Ieri, la BNR, întâlnire literară organizată somptuos cu ocazia lansării unei ediţii noi, a cincea, a cărţii lui Eugen Simion despre proza lui Mircea Eliade. Multă lume, şi veche, şi nouă, parcă mai multă veche, dar nu sunt sigur. Protagonişti: Eugen Simion, ca autor, Adrian Vasilescu, agreabilul purtător de cuvânt al Băncii, şi doi critici tineri: Daniel Cristea-Enache şi Paul Cernat, cei mai proeminenţi din noua serie. Amândoi, dar mai ales Daniel, au vorbit despre rolul generaţiei 60 în cultura română postbelică („rezistenţă”, „deschidere” etc.). Mi-a plăcut cum văd ei lucrurile. Eugen Simion a spus că mai suntem puţini, foarte puţini din acel contingent, printre care el, care vorbeşte, şi eu, care sunt în sală şi care ascult. După conferinţă, cocteil, partea pentru mine cea mai dificilă pentru că m-am văzut în situaţia de a nu-i recunoaşte pe mulţi din cei care mi se adresau familiar. Şi pe drept cuvânt o făceau, pentru că fusesem în raporturi curente, chiar amicale, dar eu nu-i recunoşteam. Pe alţii îi recunoşteam, dar nu eram sigur că ei mă recunosc, cum era dna Valeria Guţu Romalo, reputata lingvistă care în studenţie mi-a fost şi profesoară. Am salutat-o, mi-a răspuns, dar nu cred că ştia cine sunt. Oricum, era acolo multă lume salutabilă, ca să vorbesc astfel: Emil Constantinescu, preşedintele (fost) al ţării, preşedintele Academiei (I. Haiduc), Isărescu, guvernatorul Băncii, academicianul Marius Sala şi alţi academicieni. Eugen Simion m-a numit în cuvântul său printre „supravieţuitori”, spuneam şi mai sus, dar el supravieţueşte mai bine decât mulţi, decât mine în orice caz. Scoate imperturbabil carte după carte, e în formă tot timpul. Îl admir pentru firescul unei tenacităţi care e aceeaşi ca în tinereţe.

Azi n-am ieşit decât la ziare şi până în preajma lui Bucur Obor, să plătesc nişte facturi la telefoane. Acelaşi frig care mă torturează şi care mă face să revin acasă rapid, la căldură, la lecturi şi cam la atât. Am scris totuşi o amintire despre Ţepe şi onirici pentru rubrica din Ramuri.

Am fost cu G. la Brăila, cu Fane şi cu Daniela, două zile. Prilejul? Sărbătorirea celor 60 (!!) de ani de la absolvirea liceului „Bălcescu” (eu şi Fane). Ne-am strâns într-una din clase şi cineva a observat, numărând, că suntem 16 foşti elevi. Mai sunt în viaţă câţiva care nu au putut sau nu au ţinut să vină, în totul cam 20 din cele două clase, supravieţuire destul de bogată, la urma urmei. Festivitate deci la liceu: noi, directoarea actuală, un inspector, câţiva profesori de acum. Toţi mai tineri cu mult decât noi, sărbătoriţii, lucru firesc. Mi-au cerut să spun câteva cuvinte despre Liceu. Le-am spus inspirat de monografia solidă a lui T. Buculei.

Ne-au găzduit ca de obicei Matetovicii. Dimineaţă, scurtă plimbare prin oraş cu Meluţu. Am mers, nu se putea altfel, şi în Grădina Mare. Emoţionant. Verdeaţă, linişte. Castelul de Apă la locul lui. După amiază, în vizită la Marius Teodorescu, vărul meu, pictorul. Erau acolo Lia, soţia lui, fiul său Denis şi soţia acestuia. Un apartament frumos, mobilat cu gust. Seara, banchet, foştii colegi şi nevestele, la un restaurant aproape de port. Şi-a făcut apariţia, la un moment dat, un grup de simpatice majorete, turcoaice, moldovence, brăilence, participante în acele zile la un Festival al Dunării. Atmosfera s-a însufleţit, de bunăseamă.

Am părăsit Brăila a doua zi dimineaţa fără măcar să fi revăzut centrul vechi sau strada Regală. Le voi revedea atădată? Problematic.

Scriu chinuit o prefaţă la un volum de articole ale lui Mircea Iorgulescu. Volumul vrea să-l publice un prieten al său din Ploieşti. Scriu chinuit, spuneam, şi asta pentru că am tot soiul de dureri, de spate, de dinţi. Mi-am rupt şi ochelarii pe care G. mi i-a reparat pentru a nu ştiu câta oară. Să vedem (la propriu) cât vor mai ţine.

Plimbare serală pe Calea Moşilor, prilej de întâlnire cu domni şi doamne care îşi însoţesc căţeii. Mi-aş lua şi eu unul, dar G. e categoric împotrivă: căţel la bloc, nici să nu te gândeşti!

Mi-a căzut adineauri sub ochi cartea lui Breban despre Nietzsche. Era să zic: cartea lui Nietzsche despre Breban. Ce mi-o fi venit?