Lucrarea Compoziţie de Victor Brauner aflată la Muzeul Naţional de Artă al României, Galeria de Artă Românească Modernă, reprezintă silueta unui dragon în prim-plan, care se suprapune formei tronconice a unei stânci. Balaurul scoate flăcări pe gură în direcţia unui grup de oameni aflaţi pe stâncă. Totul se desfăşoară într-un peisaj glaciar, iar cerul cenuşiu este brăzdat de felurite semne şi inscripţii. Este o pictură realizată în ulei pe pânză având dimensiunile 53,5 x 64,5cm.

Pictorul construieşte imaginea folosind elemente asemănătoare din primitivii şcolii italiene, ducându-ne cu gândul la Paulo Uccello cu lucrarea sa Sfântul Gheorghe omorând balaurul. Nu-l preocupă redarea volumului cu ajutorul luminii, figurile fiind plate, fără umbre aruncate. Construindu-şi forma în relaţie cu spaţiul, pictorul foloseşte anumite intervale spaţiale ce proporţionează întregul ansamblu şi conduc dinamica internă a tabloului. Cromatica este rece, bazată pe griuri albăstrui şi verzi, la care se adaugă verdele de crom şi roşul oranj (şi ele purtând o notă rece). În acest fel pictorul a creat un echilibru vizual dramatic.

Lucrarea este cunoscută şi cu titlul Compoziţie cu balaur şi a fost realizată în perioada 1929-1930, perioadă când artistul îşi scrie titlurile chiar pe suprafaţa pictată. Această formulă de texte şi imagini provine din Pictopoezie, care reprezintă relaţia specială a artistului cu textul scris. Pictopoezia fusese lansată de chiar Victor Brauner împreună cu poetul Ilarie Voronca într-un manifest din revista avangardistă 75HP. Pictopoezia reprezenta un fel de a reinventa lumea, conform manifestului publicat în octombrie 1924: „Lumea trebuie reinventată. Mereu inedit. De aceea, invenţia D-lor Victor Brauner şi Ilarie Voronca, PICTOPOEZIA, apare ca răspunsul unei necesităţi imediate. PICTOPOEZIA e sinteza artei noi şi ar putea fi ea singură justificarea grupării 75HP”. Acesta a fost pentru Brauner începutul unei misiuni artistice care avea să dureze toată viaţa. Printre forme onirice, personaje fantastice şi simboluri mereu reinventate, artistul a căutat o artă nouă care să sfideze trecutul şi să rupă cu tradiţia.

De altfel, Victor Brauner este considerat printre artiştii cei mai productivi şi din punct de vedere literar. Este adevărat că aplecarea sa naturală spre studiile ezoterice şi literatură este şi o orientare specifică suprarealiştilor, care militau pentru sinteza, sincretismul artelor prin depăşirea autonomiei limbajelor artistice tradiţionale.

Arta este o formă specifică lui Victor Brauner de investigare a visului chiar în forma transmisă de Primul Manifest Suprarealist al lui André Breton. Explorarea subconştientului, a tărâmului viselor şi a dicteului automat, vine la Victor Brauner pe un teren fertil, artistul fiind familiarizat cu tehnicile spiritismului din şedinţele la care a participat în familie, tatăl său fiind un pasionat al ezoterismului.

După 1925 el îşi denumeşte creaţiile „Introviziuni” şi, într-un interviu, declară: „Prin intermediul imaginilor şi analizei pentru «introviziuni» încerc să creez un nou punct de plecare în pictură, dându-i o mişcare ce rezidă din forţa spiritului, care nu este impregnat de imaginea lucrurilor aşa cum ele există în natură. Dacă o necesitate psihologică îmi impune să creez, de exemplu, o pasăre care nu are un corespondent fidel în lumea exterioară, nimic nu mă va împiedica să o pictez aşa cum mi-am imaginat-o” (Ultima oră, 12 aprilie, 1929, p. 2).

Je ne m’aime pas şi Compoziţie cu balauri, din aceeaşi perioadă, şi cu reprezentarea aceluiaşi animal/ personaj mitologic/ fantastic, aduc deja inserturi literare în tablouri, mergând spre colaj. Şi în această lucrare artistul sondează spaţiul subconştientului, al vieţii interioare cu un murmur greu de surprins şi de exprimat. Într-o însemnare din arhiva Muzeului Naţional de Artă Modernă din Paris, Victor Brauner spunea: „Sunt propriul meu scafandru. Eu trec, direct, zilnic, de la viaţa exterioară şi superficială a aparenţelor spre adâncul misterios şi necunoscut al vieţii interioare”. Într-un astfel de spaţiu psihic îşi caută Victor Brauner libertatea, proiectându-şi fantasmele în imagini surprinzătoare pentru ceilalţi, dar perfect asimilate de el. Înscrisurile care apar pe lucrare sunt în limba franceză: „IL SERAIT PLUS STÉRILE DE/ CHERCHER A TOUT PRIX A FORCER LE DESTIN QUE LA/ SITUQTION N’A RIEN DE DRAMATIQUE// JE NE M’AIME PAS”.

Tensiunea lucrării rezidă şi din impactul dintre viziunea „realistă” din punct de vedere plastic şi caracterul fantastic al scenariului narativ.

Personajele mitologice sau fantastice, precum balaurul care apare în acest tablou, sunt des întâlnite la Victor Brauner (Compoziţie cu animale fantastice, Compoziţie cu păsări, Femeie pisică, Personaj cu picioare-pisică). Ele vorbesc despre un univers interior pe care artistul îl scoate la iveală considerând că acesta spune mult despre umanitate şi despre viitorul acesteia: „Opera mea fantastică deţine secretul viziunii lumii care va veni, a unei mitologii heterogene libere, care există în subconştientul nostru şi pe care o vedem în clarobscur” (din Catalogul expoziţiei Victor Brauner la Muzeul Naţional de artă Modernă Paris, 1972).