La sfârşitul lunii septembrie s-a inaugurat, la Craiova, Muzeul Cărţii şi Exilului Românesc, o instituţie singulară în România (am aflat că ar mai exista una similară în Polonia). Astfel de recuperări culturale sunt necesare în ţările foste comuniste din blocul estic, unde emigrările din motive politice nu au fost deloc puţine. Iar aducerea „acasă” a unui semnificativ patrimoniu românesc din exil, introducerea lui în circuitul cultural şi turistic merită toate laudele.

Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman”, în subordinea căreia se află nou înfiinţatul muzeu, a demarat acest proiect în urmă cu câţiva ani, în 2016. Managerul Lucian Dindirică a mărturisit că, la început, a beneficiat de sprijinul academicianului Basarab Nicolescu, ulterior şi al altor personalităţi, dar şi de generozitatea unor familii moştenitoare, reuşind să strângă, până în prezent, în jur de patruzeci de colecţii şi donaţii, care conţin manuscrise, cărţi, opere de artă, obiecte personale (peste 60.000 de cărţi, peste 50.000 de manuscrise, peste 1.000 de materiale audio-video, peste 1.500 de lucrări de artă, sculpturi, statuete, tablouri). Cercetătorii sau vizitatorii pot găsi aici scrisori ale lui Cioran, manuscrise semnate de Eliade, colecţii donate de Basarab Nicolescu, George Banu, Andrei Şerban, Andrei Codrescu, Bujor Nedelcovici ş.a.

Muzeul Cărţii şi Exilului Românesc a fost realizat cu ajutorul Consiliului Judeţean Dolj, prin cofinanţare din Fondul European de Dezvoltare Regională (prin Programul Operaţional Regional 2014-2020, având o valoare totală de 4,8 milioane de euro), proiectul incluzând renovarea Casei Dianu, monument istoric de arhitectură, readus acum la strălucirea de odinioară. Clădirea datează din zorii secolului al XX-lea, fiind construită ca locuinţă a familiei boiereşti Dumitru şi Sofia Dianu. Dumitru, zis Tache, a fost magistrat cu studii de drept la Bucureşti şi Paris, iar soţia lui, Sofia, se înrudea, prin alianţă, cu neamul Vrăbieştilor, o altă familie importantă din Craiova acelor vremuri. Decoraţiunile interioare, stucaturile, sobele de epocă, oglinzile veneţiene, candelabrele, geamurile cu motive florale ale Casei Dianu ne proiectează într-o lume de poveste, cu parfum vintage.

Pe lângă ceremonia de deschidere, în prezenţa autorităţilor locale, a secretarului de stat Luca Niculescu, fost ambasador la Paris, şi cu invitaţi de seamă din ţară şi din străinătate, în program au fost şi câteva manifestări intelectual-artistice: o conferinţă ţinută de prof. univ. dr. Nicu Panea, prorector al Universităţii din Craiova, o prezentare a lui Grigore Arbore, făcută de Robert Şerban, mese rotunde, lansări de carte (Memoria Emigraţiei de Florea Firan), recitaluri poetice (Andrei Codrescu, Carmen Firan, Adrian Sângeorzan, Theodor Damian, George Roca), un spectacol de teatru-lectură al Teatrului Naţional „Marin Sorescu” (fragmente, după traducerea lui Vintilă Horia a piesei Asasinat în catedrală de T.S. Eliot, în regia lui Alexandru Boureanu; au interpretat actorii: Dragoş Măceşanu, Cosmin Rădescu şi Gabriel Marciu), momente muzicale (oferite de artişti ai Orchestrei Simfonice a Filarmonicii Oltenia şi de trupa No Antidote).

În a doua seară a inaugurării, în timpul bufetului din curtea interioară a Casei Dianu, Andrei Codrescu a venit la mine cu o farfurie de unică folosinţă şi m-a întrebat dacă am un pix. N-aveam. Poetul s-a scotocit prin buzunare, a găsit unul şi a început să scrie ceva pe farfuria de carton, întinzându-mi-o apoi mie. M-am prins imediat ce voia: să facem un cadavre exquis　(exquisite corpse). Era uşor să nu citesc versurile lui, lumina fiind slabă şi nepurtând nici ochelarii de vedere. Gestul spontan al lui Andrei Codrescu a generat o jucărea artistică, impregnată de decorul şi de atmosfera locului: semi-întuneric, ziduri ruinate în fundal, ca la Curtea-Veche, miros de carne pe grătare, muzica tinerilor de la No Antidote. Şi, fireşte, amprentată de spiritul nostru ludic-ironic. Nu m-am gândit atunci să-l rog să ne fotografiem (de altfel, când apare o vedetă la un eveniment, aproape toţi cei din preajmă o asaltează cu dorinţa de a se imortaliza împreună fotografic, lucru care mă determină să fiu rezervată). Dar îi mulţumesc aici, public, poetului Andrei Codrescu pentru acest dar inedit. A fost o bucurie pură. Transcriu poemul „delicios”, pentru cei care nu vor desluşi scrisul de pe farfuria poetică.

poezia rejectează unealta miezoasă

Miroase a carne de oaie

cu sfinţii nu stăm bine

Andrei a venit cu aura în palme

forţaţi să alegem între zmeură şi smerenie

Ritmurile s-au înteţit

de dans şi de foame

Te aştept la ruine

înlăuntrul zmeului

Descântec de noapte

feriţi de tămîie

Punct.

Andrei Codrescu

Gabriela Gheorghişor

30 septembrie 2023

Craiova