Numărul 1-6 al revistei Secolul 21 are ca temă Scena publică şi face parte dintr-un proiect al Fundaţiei Culturale Secolul 21 (susţinut financiar prin programul MATRA KAP al Ambasadei Regatului Ţărilor de Jos la Bucureşti), în colaborare cu parteneri precum Liga Pro Europa, Ordinul Arhitecţilor din România, Consiliul Judeţean Mureş, Primăria Municipiului Târgu-Mureş, fundaţiile Dramafest şi Brenády Gyorgy. Carmen Diaconescu sintetizează, în Argument, întrebările şi preocupările care au generat naşterea acestui proiect consacrat scenei publice: „ce demersuri teoretice ne pot ajuta să descifrăm întâmplările de pe scena publică, care le sunt mecanismele şi actorii; ce forme noi îmbracă relaţia dintre viaţa publică şi cea privată; care sunt şi cum funcţionează spaţiile de tranziţie dintre public şi privat (…). Lor li s-a adăugat preocuparea pentru identificarea unor soluţii de optimizare a relaţiilor din spaţiul public, de transformare a acestuia într-o adevărată scenă a comunicării, a dialogului politic, intercultural şi

Revista, consistentă ca o carte, conţine astfel o multitudine de studii şi de articole, implicând domenii diverse ca antropologia, filozofia politică, sociologia, urbanistica şi arhitectura, teatrologia etc. O primă secţiune, mai general-teoretică, se intitulează Concepte, idei, oameni, instituţii şi include texte clasice ale unor filozofi şi sociologi străini – Jürgen Habermas: „Trei modele normative de democraţie“, Luc Boltanski: „Fapt şi cauză: Teatru şi politică, Spectatorul pur; A lua parte; Detaşare şi angajare“, Jean-Claude Kaufmann: „Materialul social al construcţiei individuale: Reabilitarea rolului; Asumarea rolului; Distanţa faţă de rol“ – , precum şi eseurile lui Solomon Marcus („La limita de jos a vieţii personale“), al Smarandei Vultur („Memorie şi spaţiu public“) şi al lui Costin Popescu („Câteva gânduri despre împlinire“). Despre Dimensiunea publică a comunicării scriu Nicolae Perpelea („Scenografii sociologice ale corpului comunicării emoţionale“) şi Cristiana-Nicola Teodorescu („Politeţea lingvistică în spaţiul public“), la care se adaugă un text inedit de Miguel Sánchez-Ostiz: „Le grand théâtre de la place San Francisco de la Paz“. În secţiunea Dezbaterea de idei pe scena publică semnează Ştefan Vianu, Vasile Morar şi Simona Drăgan. Un alt capitol este dedicat Operei urbaniştilor şi arhitecţilor, care include, printre altele, şi CARTA DE LA LEIPZIG PENTRU ORAŞE EUROPENE DURABILE, un document al Uniunii Europene. Despre Teatru, teatralitate, deteatralizare comentează Sanda Golopenţia şi tânăra şi deja celebra Alina Nelega. Tot aici, fragmente din piesa Taxi vinil a nonconformistei autoare. Revista publică, de asemenea, transcrierea dezbaterilor de la Colocviul Naţional Spaţiul public ca scenă a dialogului. Administraţia publică şi cetăţeanul. Dialogul intercultural, care a avut loc la Târgu-Mureş în primăvara acestui an.

Mai citim, pe lângă rubricile permanente, un Cioran inedit (plus eseul Irinei Mavrodin despre „Cioran şi Joseph de Maistre“), In memoriam Monica Lovinescu şi un Carnet olandez, al tinerei şi regretatei Irina Izverna-Tarabac.

Scena publică este o temă de actualitate, care ar trebui să ne intereseze pe toţi, întrucât are legătură cu aproape toate compartimentele vieţii noastre, iar dezbaterile nu sunt niciodată inutile, unele concluzii putând fi transformate în politici publice. Secolul 21 ne oferă un exemplu de reflecţie şi de implicare civică demn de urmat.