Luceafărul de dimineaţă dovedeşte, cu fiecare apariţie, că este una dintre cele mai serioase reviste culturale din pestriţul peisaj mediatic românesc, propunând materiale de actualitate şi de calitate. Numărul 14 (886) din 13 mai 2009 nu face excepţie (cine mai crede în 13-le ghinionist?).

În acest număr, Dan Cristea comentează „poetica“ şi substanţa, dar şi „Contrastele jurnalului“ lui Livius Ciocârlie, „un spirit fin şi delicat“, precum şi un „înregistrator al omenescului, lucid, pertinent, înzestrat cu umor şi cu simţul ironiei şi al autoironiei“. Criticul observă că arta diaristului din Cu dinţii de lână. Jurnal 1978-1983 este una „a elipsei, a condensării“, iar jurnalul, construit pe contrastul major dintre „solicitarea vieţii“ şi „atracţia vegetării“ (pe parcursul cronicii se evidenţiază şi alte „contraste“ interesante), „ilustrează existenţa frustrantă a unui intelectual român de frunte în anii de dinaintea căderii comunismului“.

La rubrica sa, Politica lui Bartleby, Bogdan Ghiu scrie – plecând de la semnalarea volumului Genealogii ale postcomunismului – despre necesitatea apariţiei intelectualilor critici şi a schimbării discursului public românesc, a „modului anti-intelectual în care intelectualii mediatici români abordează prezentul, trecutul, realitatea, istoria şi actualitatea, prin etichete şi poncife ideologic-politice de-a gata, impuse pe un ton superior-moralizator menit nu a stimula discuţia şi reflecţia publică, ci, dimpotrivă, a închide gura, a îngheţa dezbaterea şi cunoaşterea în formule definitive. Adică exact opusul democraţiei“. O atitudine critică manifestă şi Gabriel Chifu vizavi de felul în care se reflectă imaginea României pe TVR Internaţional, un post al cărui mesaj „n-are anvergură, este confuz, anemic şi tern, deformează realitatea“.

Iolanda Malamen îl intervievează pe Matei Vişniec („Parisul a păstrat numai memoria învingătorilor“), cu ocazia lansării noului său roman, Sindromul de panică în Oraşul Luminilor: „Trăim, într-adevăr, un fel de babiloniadă a vieţii literare şi din această babiloniadă m-am inspirat şi eu. Sindromul de panică în Oraşul Luminilor este oarecum un roman despre scris, despre fantasmele scriitorului, despre fantasmele pe care le are artistul, fie că vine din Estul Europei, din Asia sau din Africa şi ajunge în Parisul susceptibil să-l propulseze“. Tot la Interviurile LD, Dan Mircea Cipariu dialoghează cu Traian T. Coşovei („Cultura în România este privită ca un câine de pripas“) care se visează la 60 de ani „ca Mark Twain, înconjurat de domnişoare, care de care mai frumoase, vorbindu-le eu despre poeţii marilor oraşe, pe Ştefania pregătind un ceai, pisica torcând sub masă, pe Florin Iaru făcându-ne fotografii peste gard, ros de invidie, şi pe Dan Mircea Cipariu aşteptând de vreo oră în salonul cu pian ca să-mi ia un interviu“.

Revista mai conţine, pe lângă celelalte binecunoscute rubrici de autor, o proză a tânărului şi talentatului scriitor Augustin Cupşa („Profesorul Bumb şi macii suedezi“), traduceri „Din poezia rusă“ de Leo Butnaru şi un remember semnat Ioan Buduca, „După zece ani“ de la venirea Papei Ioan Paul al II-lea în România. Concluzia e amară: „Uităm (nu ştim) rolul decisiv al acestei vizite întru acceptarea noastră în NATO şi UE, dar amplificăm fantasmatic temerile că Biserica ar lucra împotriva modernităţii şi împotriva europenizării noastre“. Din nefericire, aceasta rămâne doar una dintre multiplele noastre uitări sau ignoranţe...