În nr. 6/ 2011, Bucovina literară îl are ca „invitat al revistei“ pe Emil Brumaru.. Într-un interviu realizat de Constantin Arcu (redactorul-şef al publicaţiei), poetul vorbeşte, în stilu-i şarmant şi ludic, despre fuga din Dolhasca („O singură dată se fuge, o singură dată se părăsesc manuscrisele, cu furie, cu deznădejde, ca pe o pacoste greu de suportat. O singură dată îţi iei lumea-n cap cu o elevă bezmetică de-a douăsprezecea“), despre „iubita cu trei sâni“ („Socoteala o făcusem simplu: dacă sunt atâtea Stricate de ce nu ar fi şi una Reparată! Una Reparată chiar de mine, aşa cum pui la punct, cu migală, un ceasornic preţios, cu diamante şi rubine printre rotiţele dinţate fin în dantelăria complicată, uitându-te cu monoclul la mecanica niţel echivocă“), despre întâlnirea cu Raicu şi, fireşte, despre sine: „Hobbitul sunt eu! Comod, cu tabieturi, burtică şi cafele repetate, fără zahăr, în căni uriaşe, uneori invizibil, retras şi scriind versuri pentru Ielele pădurii, ocolit de cunoştinţele cu treburi importante ca un soi de persoană indezirabilă“. Mai puteţi citi rubrici de Matei Vişniec, Liviu Ioan Stoiciu, Al. Cistelecan, Adrian Alui Gheorghe, Constantin Dram; cronici literare de Ioan Holban, Liliana Stela Balan, Mircea Doreanu, poeme antologice de Ioan Pillat (prezentate de Mircea A. Diaconu), Eminesciana de Sabina Fânaru, Constantin Blanaru, Ionel Savitescu, poeme de Vasile Macoviciuc, Ion Scorobete, Ana-Maria Lupaşcu, proză de Liviu Ioan Stoiciu, Ioan Ţicalo, eseu de Theodor Codreanu, parabole de Leo Butnaru, metalepse de Luca Piţu, cronica traducerilor de Geo Vasile, traduceri din Hilde Domin de Christian W. Schenk. Bucovina literară are un sumar variat şi interesant, dar şi o ţinută grafică atrăgătoare. (G.G.)

Nr. 6/ 2011 al revistei Litere dedică multe pagini memoriei lui Mircea Horia Simionescu, „ultimul mare târgoviştean“, cum l-a numit Ion Bogdan Lefter. Despre omul şi prozatorul recent dispărut dintre noi scriu Tudor Cristea, Niculae Ionel, Liviu Grăsoiu, Dan Gîju, Victor Petrescu, Florentin Popescu, George Coandă, Nicolae Scurtu. Acesta din urmă oferă ochiului public trei scrisori ale lui M.H.S. către Costache Olăreanu, interesante din mai multe puncte de vedere. Ele vorbesc despre preocupările scriitorului, audiţii muzicale, lecturi: „o lectură entuziasmată din Noica (Şase maladii ale spiritului contemporan), câteva excursii prin Cortázar şi Malcom-Lowry şi reconectarea la muzică“; despre febra şi chinurile creaţiei (în acei ani, 1978, 1979, 1980, când sunt datate epistolele, lucra la Breviar), despre pudoarea exprimării sentimentelor („Ştiu eu? Poate că-mi este dor de voi şi, ocolind, speram să o pot spune la o cotitură“); despre dificultăţile existenţiale (datorii, terminarea construcţiei casei de la Pietroşiţa) şi despre boala ce izbucneşte uneori în crize („o sminteală“), pentru care îşi cere, cu infinite remuşcări, iertare. Un portret sumar se conturează lesne din aceste rânduri epistolare: sensibil şi delicat, torturat de scris, cu vocaţia prieteniei, cu puterea de a-şi recunoaşte greşelile, cu umor („Ascunse, blestemate sunt mecanismele «inspiraţiei», pe zi ce trece mă conving că nu pot fi cunoscute şi stăpânite.// Acum, când îţi scriu, cerul se luminează puţin, e un concert de păsări fantastic. Să-l iau ca protest vehement la abandonarea păsării-sfredel?“). (G.G.)

Am primit la redacţie o revistă mai puţin obişnuită: Candela din Dunăre, periodic editat de Parohia Ortodoxă Eşelniţa – Mehedinţi. Aşadar, o revistă fără mari pretenţii, subţire ca număr de pagini, realizată de oamenii locului şi despre oamenii locului. Dincolo de militantismul şi înclinaţia spre teme şi subiecte religioase (citim aici, de pildă, testamentul Mitropolitului Bartolomeu Anania; părintele Sever Negrescu scrie, inchizitorial, câteva note despre romanul Zilele Patriarhului de Tatiana Niculescu Bran), este îmbucurătoare prezenţa copiilor prin versurile, gândurile şi credinţa lor curată. Clara Tîrca (redactor-şef şi profesoară) îi provoacă să-i scrie lui Iuda (concluzia: „cei mici au dovedit mai multă milă, câtă vreme cei mari au acuzat mai uşor... Să fie un semn că devenim mai intoleranţi cu vârsta?“). Citez, în continuare, din înţelepciunea acestora (veţi vedea că termenul nu e deloc exagerat): „Sfântul Gheorghe l-a omorât pe balaur că balaurul a început primul şi l-a băgat pe sfânt în legitimă apărare“ (Felix Roncea, 12 ani), „Dacă dracul va descoperi că, din greşeală, a făcut un bine, s-ar concedia de ciudă, dar dracul nu face bine din greşeală aşa că nu putem vedea şomaj de drac“ (Tudor Matache, 11 ani), „Kamikaze sunt patrioţi ai diavolului“ (Paul Păun, 10 ani), „Drăcovenie înseamnă o prostie cu coarne“, „Mătăniile sunt o gimnastică credincioasă“ (Teodor Zaica, 8 ani), „Peisajul este o caligrafie a lui Dumnezeu“ (Adrian Ioniţă, 8 ani) ş.a. (G.G.)