Împlinesc 33 de ani

şi singurul dar pe care mi-l fac

e să nu mai pun ceasul să sune.

Poate nu mă mai nasc.

Însă poate e prea relativ.

Iată, la orele 12, sunt

de mult născută şi trebuie

să răspund politicos la urări.

Să fiu a naibii dacă sărbătoresc!

Da, Doamne,

nu te uita chiorâş,

îmi prăjesc două ouă,

beau un pahar cu apă,

o cafea după-masă,

e treaba ta dacă vrei

tort şi şampanie.

În cartea lui Varujan,

un tânăr încearcă sinuciderea

fix de ziua lui, la 33 de ani.

Şi nu ne duce pe noi în ispită...

N-am înţeles de ce. De ce?

Cu ispita parcă se îndeletnicea

altul.

Dar nu te îngrijora,

sunt emotionally unresponsive

şi am murit deja

de câteva ori.

Moartea e doar o altă formă

de viaţă – sunt convinsă –

şi sunt prea obosită

să mor.