cunoştinţele noastre despre tenebre
au devenit manifeste romantice,
le spulberă vântul pe străzi...
oamenii îşi oferă libertatea de-a lua câte unul acasă,
fără să-l înţeleagă, Maria;
sunt vremuri grele, vremuri de criză, vremuri
în care murim de poezie ca dintr-o boală,
visul se naşte conspirativ,
când noaptea face sex în grup şi nu-i pasă al cui e bastardul;
înghite dimineţile ca pe nişte prune uscate,
Maria,
îi place gustul toamnei, electricitatea din sâmburi a lumii;
dacă vei simţi un ropot de mitralieră în piept,
să-ţi desfaci atentă cămaşa,
vom da dragostei noastre ultima şansă,
se va întoarce visul cu polenul altor vise pe aripi,
îl vei creşte la sân, Maria,
va avea un nume,
doar noi să-l ştim!