să te prăbuşeşti în tine cum te-ai prăbuşi
de la etajul 10 al unui bloc
tocmai când moare imnul în fluierul
poliţistului de cartier
ia-ţi capul şi aşază-l pe masă
aşază-l şi pe masa cealaltă
ilioşca
pune pe toate mesele capul tău
se va umple cârciuma de prieteni
închină un pahar cu ei
înverziţi ca nişte lăstari de plop
prin zgura trotuarului
dacă-ţi alunecă umbra pe podea
nu te-apleca s-o culegi
îmbrăcată-n rochie albă
cu mănuşi de belle époque
ea
o să treacă printre mese
îţi va poposi în rama ochilor
îţi va unge privirea
cu bronz
şi te va tulbura
ai cea mai puternică dantură/ ilioşca
muşcă din întunericul ei ca din plăcintă
oricum va şterge podeaua cu poalele rochiei
îţi va purta umbra peste graniţe
acolo unde sunt numai valeţi dintr-aceia
care beau apă chioară
de li se face sângele sloi
ilioşca
a trecut dumnezeu pe la noi
a lăsat vorbă
să-ţi aduni capul de pe mese
că la el nu vine nimeni fără cap
să-l pui într-un sac
aşa cum se pun puii de pisici
când rămân pentru vecie cu ochii-nchişi
bea ilioşca
sunt aburi pe chipul acestei nopţi
fă-ţi sufletul ştergătoare
înghesuită-n gâtul sticlei
zarea se scurge cleioasă
pe jos
o vei lua pe tălpi cum se ia noroiul
ai să bei de unul singur
zaţul ei
dar atunci
ilioşca
nu vei mai simţi ce gust are