| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Gela Eneasingur cei care te-au ajutat sunt plecaţi demult cei care-au venit s-au aşezat la casele lor asemenea eroilor din fotografiile de pe cruci nu vor să-şi arunce o privire cât să-ncapi când ai o zi proastă un cuvânt de îmbărbătare ar fi ca o cină romantică cei care te-au iubit îşi clădesc trupuri noi dincolo de orizontul fumegând de amintiri realitatea este un şobolan grăsuţ orb şi fără părinţi nici fraţi nici surori un şobolan orfan obişnuit să fure să roadă stele căzătoare rămâi acolo într-al optulea cer dacă nu din tine pornesc ploi şi vijelii dacă nu tu eşti grindina ce trece prin acoperişuri ca o ghiulea prin carnea mercenarilor dacă n-ai învăţat până acum pedeapsa lasă-i pe ei într-al nouălea cer pentru că pentru că ei se află într-un alt unghi de contemplaţie cei pentru care ai contat sunt bunicii altor copii cărora le spun poveşti înainte de culcare cum îţi spuneau şi ţie cât timp i-ai crezut din experienţa lor de viaţă au avut grijă să-ţi strecoare şi câte-un sâmbure de adevăr acum eşti pe cont propriu sunt depresivă doctore donează-mi spitalul cu tot personalul cu tratamente ŕ la long seringi şi ace înţepături în alte înţepături să nu mai văd lumea ca pe-un perete alb în care moartea bate cuie fratelo nopţile când nu spun rugăciuni tu eşti rugăciunea mea alianţa mea cu popoare de îngeri ţi-aminteşti? nu se lipea de mine nicio boală/ învăţasei descântece de transfer al durerilor le luai asupra ta cu o seninătate care abia acum mă loveşte ca să mă trezesc la o realitate imundă te văd sprijinit în băţul despre care-mi spuneai râzând că e al treilea picior şi că el tot de la dumnezeu vine dar cine să-l fi substituit pe dumnezeul cel adevărat/ singurul care ne-a pus aceeaşi culoare în ochi aceeaşi chimie în sânge/ şi pe tine nu te-ar fi trimis să lupţi iar pe mine nu cu câtă cruzime naivă răsturnam peste privirea ta însorită zăpezi cum îşi răstoarnă un copil nisip în cap sperând că îl lasă mama în mare printre explozii de idei şi fum de ţigară coboram privirile deodată rostind confesiuni fundamentale împreună le descifram înţelesurile ascunse temători cum treci peste un pod îngust când nu ştii să-noţi nici cât de adâncă este apa ne clătinam construind dezechilibre sufleteşti pentru ca imediat să ni se lungească mâinile într-o îmbrăţişare fraternă acum cămăşile tale blugii tăi pasta de ras parfumul/ toate stau înghesuite în două geamantane de care mă împiedic oriunde le-aş muta şi oricui am încercat să le dau mi le-a adus înapoi toţi îngroziţi că le-apăreai în vis acuzându-i de furt vreau să ţin minte lecţia ce mi-ai predat-o înainte de-a pleca pe front despre oamenii care rămân frumoşi dacă sunt lăsaţi să trăiască fără să ducă în cârcă fantomele trecutului prin memorie umblă nişte pitici slinoşi al căror singur rost este să-mi murdărească raţionamentul să-l încurce mâinile ce-au scris despre istorii vesele şi triste sunt acum ele însele o istorie de unde răzbat salve de tun pentru că astăzi de ziua ta cerul s-a spart în alerte aeriene a izbucnit din nou războiul fratelo |